ma vrei vie ca sa traiesc o minciuna?

     Am purtat atatea lupte cu tine, si dupa fiecare am crezut ca am terminat povestea asta, dar unde puneam punct era virgula, si am continuat pana in acest punct mort in care ma aflu acum. Speram cu atata dorinta sa termin toata aceasta lupta ce a inceput din acea iarna, dar acum nu vreau sa sfarsesc prin a nu mai avea nici o legatura cu tine, fie ea buna sau rea. Dar cred ca totul e gata, ca a cazut cortina si ca trebuie sa plecam fiecare acasa, si sa visam  pe drumuri separate. Dar cand imi ridic privirea spre cer, iar lumina soarelui ma orbeste, tot ce vad sunt ochii tai. Inca simt absenta ta, iar cand ma mai opresc pe banca amintirilor noastre simt o oarecare caldura, de parca cumva ai fi langa mine; dar cand vad ca treci indiferent pe partea cealalta a strazii, realizez in tacere ca ai uitat tot. Doare sa vad cum toate astea se intampla cu mine, cand eu parctic am devenit spectatorul. 

  O vad cu tine, vad cat de fericita e, vad ca e in locul meu. Nu ea e de vina, ci tu; tu, cel care mi-ai luat gandul, inima, lacrimile, speranta si visele in buzunar si ai plecat in acea seara tarzie. Poate nu sunt singura care te-a iubit, dar pot sa-ti zic ca sunt aproape singura care nu a trecut mai departe de iubirea ta. Vad ca esti golit de mine, ca nu mai simti nimic pentru mine, dar macar priveste-ma si saruta-ma pentru ultima data ca sa pot sa-ti spun adio. Caci daca ziua de maine nu va mai veni, vreau sa stii fiecare sentiment pe care il port pentru tine. Poate in alta viata voi avea parte de tine, dar acum, in clipa pe care o traiesc acum, inca te iubesc. Regret; regret ca din iubiti am devenit inamici, regret ca nu mai pot sa-ti rostesc in voie numele, regret ca esti acolo si nu esti cu mine; regret ca numai eu regret dintre noi doi.

"Aceste ultime randuri scrise 

Sunt pentru timpul ce-a trecut,
Iar aceste ganduri pure 

Din amintirea ta au fost desprinse ".

Tot ce ingheata se si topeste

     Am plecat mai departe, dar parca ma invart in cerc si tot ajung la locul nostru. Mereu voi purta numele tau in ochii mei si orgoliul pe buze, mereu imi voi aminti totul. Azi, dupa mult timp, am plans cu lacrimi calde si sincere de dor; nu-mi vine sa cred cum gandul la tine ma poate manipula atat de usor. Astept ca dulceata si caldura primaverii sa topeasca aceste ziduri din jurul meu si masca asta perfecta, dar nimic nu mai are efect asupra mea, decat cuvintele tale. Simt ca m-ai uitat de tot, dar tot sper ca esti bine acolo unde esti acum. Tot ce mi-a ramas de facut este sa pun poza noastra sub perna, sa ma asez langa pat cu ultima scrisoare, si sa astept; sa astept sfarsitul, sa astept continuarea sau sa astept imposibilul.

     Fii fericit, dar asterne-mi macar un zambet sincer pentru ultima data.

I tried to forgive but is not enough to make it all ok.

     Privesc in gol pe fereastra, in timp ce maneca stanga a bluzei imi cade incet pe umar. Iarasi incep sa aberez niste porcarii legate de tine, de noi; iarasi incep sa imi pun intrebari si sa le gasesc cate un raspuns. Iarasi port o lupta cu mine, cu constiinta si cu adevarul invelit cu o patura groasa de mister. Am mers mai departe de o gramada de ori, dar gandul tot la tine este. Cand incerc sa ma linistesc, sa imi adun gandurile si sa respir usor, tu esti primul lucru care imi vine in minte. Cum sa ajung in acel punct in care sunt pregatita sa plec fara sa ma uit in spate, cand te vad peste tot in jurul meu? Chiar si atunci cand ma uit in jurul camerei mele, totul imi aminteste de tine; iar acel sertar… acel sertar blestemat unde tin poza ta si lantisorul de la tine, pur si simplu ma bantuie; de fiecare data cand il deschid parca astept sa vad o scrisoare de la tine, doar sa stiu ca esti bine, macar sa stiu ca ti-ai amintit de mine in tot timpul asta. Dar da, stiu ca ai mers mai departe si nici nu-ti mai pasa de mine, tocmai asta ma mai darama uneori. Si da, stiu ca daca tu ai mers mai departe, asta ar trebui sa fac si eu, dar nu pot. Poate e prea tarziu sa te mai uit..

"Vorbeste-ncet,priveste-ma intruna...
De chipul tau viata mea e plina:
Pot fi minuni,ca tine nu-i niciuna."

"O dragoste apusa e ca un vulcan, niciodata nu poti zice ca a trecut pericolul de a izbucni din nou." – Octavian Goga

     Uneori inca mai am dorinta sa te vad, dar ma doare cand sunt alungata de o raceala de la cer pana la pamant. Vreau sa-ti aud vocea, dar nu si ceea ce urmeaza sa-mi spui, vreau sa ma uit in ochii tai, dar sa nu ii citesc cu adevarat, vreau sa ma alini, sa ma mangai, dar sa nu simt; vreau sa devenim din nou doi straini. Iar in cele din urma, doar asta am ramas. Dar nu strainii de astazi care nu se pot privi in ochi, care se ascund dupa niste cuvinte sfaramate, un orgoliu de fier si o ignoranta de piatra. Nu. Doi straini, pur si simplu; doi oameni care nu isi cunosc nici macar numele unul altuia. Caci poate daca te-as intalni din nou pentru prima data, as fi mai puternica si nu as mai cadea in plasa jocului tau. Poate daca am lua totul de la zero, poate rolurile s-ar inversa: tu vei fi cel ranit de mine, cel care va alerga orbeste prin intuneric, doar ca… eu nu sunt asa, nu te-as tortura in modul asta. Sau poate daca totul s-ar repeta nu am mai ajunge niciodata impreuna din motive goale, asa ca tot ce-mi ramane este sa ma opresc aici cu gandurile si sa ma multumesc cu amintirile. Am fost fericita? Da. Te-am avut numai pentru mine? Da. Te-am iubit? Da.. si mai tin la tine si acum.

"- Ce faci? o intreba.
- Bine, tu? ii raspunse ea pe nerasuflate; se gandeste la  ce va putea spune dupa aceea. E prima data cand vorbeste cu el, nu il cunoaste, ce ar putea sa-l intrebe?
  Dar totul venea de la sine, parca se stiau de multa vreme, vorbind ore in sir.El o privi in ochi si incetini pasul, si ea la fel.
- Poate vorbesc de lucruri cam indepartate de orizonul tau, dar ma intelegi, nu?
- Da, raspunse ea sincer si zambind.
 Dar drumurile lor se despart.
- Acum trebuie sa plec, ii spuse el.
- Si eu ar trebui sa plec, dar te astept aici, ca sa plecam impreuna. "

din tot ce doare, doar tu ai ramas.

     Niciodata nu ti-am spus ce ar fi trebuit sa-ti spun; habar n-am cum e sa simti acel “nu-mi mai pasa” , care a patruns in tine. E frumos cand iti gasesti fericirea, nu? E ok cand pleci de langa cineva si gata, uiti totul, nu-i asa? E al nabii de usor. Dar … ai habar cum e sa fii cel abandonat fara nici un avertisment, fara pic de speranta?

     Nu, noi nu am fost salvati; iubirea noastra nu a fost salvata. Ar fi trebuit sa luptam amandoi sa tinem flacara aprinsa prin acea ploaie, dar ai plecat, iar eu … eu am pierdut. Nu am fost destul de puternica sa rezist, sa infrang toate obstacolele, si am aruncat cenusa a tot ce a fost.

     Daca e sa plec de langa tine si toate amintirile noastre, atunci te rog, spune-mi, unde este destinatia “amplecatmaidepartesiteamuitat” ?

"Vreau să ştiu ce te apasă.
Spune-mi tot, ori nu-ţi mai pasă?
Ce-a mai ramas mă-ntreb in scuze
Ce gând iţi tremură pe buze?
Scăparea-i noaptea-n nepăsare,
Am scris o albă inchisoare.
Am dat de frig nebun sub piele,
Am dat de fum ascuns sub gene.
Oare nu-ţi mai pasă?"

ne nastem singuri, murim singuri.

     

     Sa lupti cu cineva este greu, sa lupti pentru cineva este si mai greu, dar sa lupti cu tine insuti este aproape fatal. Murmur incet scuze si parca nimeni nu vede, nimeni nu aude; nimanui nu-i pasa cu adevarat. M-am izolat de orice raza de caldura si de toate sentimentele ce se oglindesc in acest lac linistit, dar nimic nu mai merge in sensul pe care mi-l doresc; prea multe lacrimi s-au strans in ochii mei si nu pot sa curga. Sunt prea multe lucruri intunecate in exces, si nu stiu impotriva careia sa lupt mai intai, toate ma inconjoara si intra in mine putin cate putin, pe zi ce trece.

     Priveste cerul senin de afara, simte mirosul si mangaierea caldurii; aminteste-ti motivul pentru care m-ai iubit.

daca ingrop sentimente, jur sa nu le mai dezgrop.

     Am inviat din propria-mi cenusa cu gandul la razbunare, dar nu asta ma defineste cu adevarat. Chiar daca am fost ranita, chiar daca am pierdut nopti innecate in lacrimi, chiar daca m-ai jignit pana am devenit carpa pe care nu mai dai doi bani, m-am schimbat; m-ai schimbat. Si nu, nu am de gand sa-ti invart cutitul in carne vie, asa cum obisnuiai tu sa ma torturezi; nu. Te las sa pleci mai departe, sa fii fericit, iti promit ca nu vei mai auzi de mine.; dar daca va veni vremea in care iti voi lipsi si vei arde pentru compania mea, sa nu indraznesti in fata mea sa nu-ti recunosti trecutul. Stii bine dragul meu, eu iert, dar nu uit.

                                    ...and baby, blind love is true.