Miercuri,14 decembrie 2011
"Intotdeauna am fost langa tine si te-am sprijinit, te-am tinut de mana cand toti iti intorceau spatele; te-am imbratisat atunci cand tremurai de nervi, si te calmam; am vorbit cu tine chiar si atunci cand imi venea sa apas pe tragaci ca glontele sa te nimereasca mai repede. Si acum... inca sunt in spatele tau.
M-am saturat de teatrul asta infect pe care il joc...mi-e sila de mine. Uneori vreau sa se termine totul mai repede, fara sa ma uit in spate si sa-mi pese de ceva; dar alteori realizez ca pur si simplu nu mai am de ce sa sper si incerc sa imi fac un mic zambet pe fata. Nu are rost sa te mai jignesc si sa te infrunt, pentru ca tu mereu vei castiga in jocurile tale, mereu voi pierde in fata ta.
Nu pot distruge ce nu a fost aici, si mai ales, oricat as vrea, nu te pot distruge pe tine. Eu am fost cea visatoare si tu ai fost palma realitatii. Aminteste-ti de mine, aminteste-ti de noi si de tot ce eram: o copilarie, o joaca, dar care era adanca si care a creat cicatrici permanente.
Si te rog, in timp ce tu mergi mai departe si eu incerc sa ma ridic, arunca o privire in spate si uita-te in adanc in ochii mei, caci asa poti citi cu adevarat cine sunt. Probabil niciodata nu ti-ai dat seama, dar poate odata si-odata o sa-ti deschizi inima in fata mea si o sa realizezi ca eu am fost printre unicele persoane care nu te-au iubit numai pe tine, ci si defectele tale. Si stii de ce? Pentru ca tu ai fost "primul si ultimul" al meu. Si chiar si asa, sunt mandra de asta. Ma bucur ca dintre toti te-am ales pe tine; nu pot regreta ceva ce m-a facut fericita."
http://the-life-after-you.blogspot.ro/2011_12_01_archive.html