Killed by love

"Tu si cu mine, impreuna" . Am ramas doar eu. Nu imi convine, iar asta ma face sa plang si sa fug ca un copil mic. Sa vezi cum lumea se schimba sub ochii tai, cum te-ai inselat amarnic in privinta celor iubiti, si cum intr-un mod ciudat strainii iti sunt cei mai buni prieteni, nu e tocmai lucrul pe care mi l-am dorit. Dar cand viata iti daruieste un "adio"  , inseamna ca un nou "buna" este in drum spre tine cu un bagaj plin de vise.
Cat despre tine si mine? Nu mai am nimic de spus.. tot ce pot sa fac este sa-mi dau cu parerea despre trecut, sa revad totul, si atat, caci nu mai stiu nimic de tine. Poti sa-ti iei prietenii inapoi, poti sa fugi incotro vrei, sa-ti traiesti noua viata, dar niciodata nu uita de unde ai pornit, care ti-a fost inceputul; si nu uita ca a fost alaturi de mine.
Odata cu sfarsitul verii, a venit si sfarsitul unor lucruri; unor lucruri pe care trebuia sa le pun la punct de mult.
O persoana se poate schimba, dar nu pot garanta asta si pentru sentimente.

Suflet gol.

     Anii trec, dar tu ramai in inima. Daca ma vei chema intr-o zi sa pot sa-ti amintesc, crede-ma ca sunt in stare sa iti povesc din nou totul pas cu pas, atat de detaliat, incat poate vei mai simti putina caldura in jurul inimii; "odata in viata" nu inseamna si o a doua oara, asta doare cel mai tare. Nu te-am chemat niciodata sa vezi in ce hal m-ai lasat in urma, cum am cazut la pamant, cum ti-am simtit lipsa, cat am sperat si asteptat. Dar la fel de drept este ca ti-am aratat indiferenta datortia orgoliului cand tu de fapt ai fost totul. Si totusi, nu ai simtit asta, nici macar dupa doi ani intregi si lungi. Am incercat sa-ti fiu iubita, sora, mama, erou, fiica, prietena, dar mereu am pierdut. Nu sunt genul care se da batuta, dar incercand sa lupt m-am ranit si mai tare, si tu mergi spre nicaieri orbeste. Eu? Habar n-am incotro s-o mai iau, caci in orice punct as ajunge totul o ia razna la un moment dat. Si orice nod as face, tot se leaga de tine...
Deocamdata 2 ani.. si inca mai sper sa fii langa mine, iar peste un an sa fii al meu din nou.

Listen to your heart.

Imi mai pasa, dar acum trebuie sa ma gandesc la mine, fara tine.
Parcurg toata aleea, unde ne pierdeam impreuna vremea, si in cele din urma imi iau inima in dinti si ma asez pe banca noastra. Ma uit in jur; timpul a schimbat totul, inclusiv decorul unui loc ce a devenit sacru pentru mine. Aprind o tigara... :

"ce ti-e si cu viata asta, nu? Pleci, vii, iubesti, te rogi, urasti, speri, plangi, razi, ierti. Nimeni nu cunoaste pe nimeni. Si de cele mai multe ori cand realizezi ce ai avut , e prea tarziu. 

S-a dus si vara asta. Si sincer, habar n-am ce mai simt; te vreau, te urasc, sper la tine, plang, visez, te iubesc. .. Stii ce-mi lipsesc de fapt? Acele dupa-amiezi in care stateam impreuna, ca doi prieteni, ca frati, ca iubiti. Da, stiu ca te-am facut sa crezi ca esti un "oricare altul" , dar ai fost si esti totul. Pfff, ce ironie, nu? Si.." 

Dar picuri de ploaie incep sa cada, si imi intrerup sirul gandurilor; sting tigara, o arunc intr-un colt. Ma ridic, imi pun mainile adanc in hanorac, si ma intorc. Privesc acest loc atat de banal, si atat de special totodata. Inchid ochii si aud primul "te iubesc" si simt imbratisarea ta. La ce bun? Sunt doar amintiri. Si cica acum e timpul meu; ridic ochii spre cer, o alta ploaie de vara. 

"nu neg, inca mi-e dor de tine.."

we might be apart, but we'll meet again someday.

Putem sa continuam teatrul cu "suntem straini" , sau sa ne cunoastem din nou, sa cadem in jocul verii si sa ne indragostim din nou in ploaie, dar poate ca e prea tarziu, sau poate ca tu esti in sfarsit fericit. Totul te asteapta sa iti amintesti sa ma cauti, caci nu vreau sa te uit si sa lasam totul asa, altfel va trebui doar sa primesti un mesaj de la mine lasat in grija timpului :

" am plecat, chiar daca nu te-ai despartit de mine cu cuvintele pe care aveam nevoie sa le aud 

ca sa pot merge mai departe de acum mult timp, 

si sper ca plecarea ta sa te fi dus unde ai vrut, ca ai gasit ce ti-ai dorit de la inceput, 

chiar mai mult, si ca esti fericit acolo unde esti. 

vroiam sa mai stii ca nimeni nu o sa ma schimbe mai mult decat m-ai schimbat tu, 

si ca orice ar fi, si oricat m-ar durea mai departe, o sa ma bucur pentru tine, 

asa cum sper ca vei face si tu pentru mine. 

si chiar daca m-ai uitat, stiu bine ca o sa ne intalnim diseara in vise, locul nostru de veci. 

Te iubesc.

semnat sufletul de langa tine " 

We were once so strong.

Renunt din nou, chiar daca nu asa mi-e firea. Dar sa fiu luata de prosta doar pentru ca imi calc pe inima si iti acord ajutor,  ei bine, asta nu-mi convine. Uneori e bine sa lasam de la noi, dar de data asta eu las totul; las totul in grija ta, sperand ca nu ma vei da uitarii. Chiar daca o sa-mi lipseasca visele care credeam ca vor deveni realitate, e mai putin dureros sa imi schimb directia decat sa incerc sa raman langa tine in timp ce tu imi urli in ureche ca nu-ti mai pasa. Stii bine ca poti sa te intorci oricand aici, sa iti fiu alaturi, dar sper sa nu fie prea tarziu ca sa poti sa ma mai gasesti.
Dar asa, ce sa mai fie la fel? Tu? Nu. Eu? In nici un caz. Noi? Da, poate.

Bittersweet.

Vezi momentul asta? Il simti? Este momentul in care am cea mai mare nevoie vorbim, sa ma asculti, sa imi spui ca totul o sa fie ok si ca o sa trec peste. Totul e atat de fragil; toata situatia, noi, totul parca atarna de un fir de ata. Tu nu simti, nu mai simti nimic cand esti in locul asta. Nu-ti cer nimic, nu-ti cer sa iti amintesti de mine la fiecare ploaie de vara, si nici mila. Vreau de la tine doar un regret, o parere de rau.
Nu sunt singura, stiu asta, doar ca fara tine e diferit. Se spune ca atunci cand te indragostesti de un al doilea "el" , prima dragoste nu a fost indeajuns de puternica, dar totusi ea e exista, persista. Deocamdata, ochii care nu se vad se uita, dar asta pana cand o sa te zaresc din nou si probabil cand iar o sa cad la picioarele tale, sau mai bine zis, in genunchi, caci noi? Noi suntem separati; separati de greseala orgoliului meu, si a indiferentei tale.
Am acceptat sfarsitul dragostei noastre, dar mai greu e sa accept ca esti absent din toate punctele de vedere: ca tata, fiu, iubit, prieten, dusman, erou, strain.