Te-am iubit atat de mult incat am ajuns sa nu mai simt.. nimic. Mi se pare imposibil ca cel care te-a doborat sa iti intinda mana sa te ajute. Acum, mi se pare imposibil ca tu sa ma salvezi de ceea ce ma raneste. Si totusi, o faci. Ma salvezi in fiecare mod in care pot fi salvata, si totusi, nu se mai leaga nimic intre noi. Imi las capul pe umarul tau, si imi spui sa stau departe de el, de ei, si de tot ce ma loveste. Recunosti ca ma vrei, insa ma tii departe de lumea ta plina de aventuri; ma protejezi sau ma renegi?
E greu cand confunzi ceea ce simti cu speranta. Nimeni nu poate intelege prin ce am trecut amandoi; a fost scurt, frumos, am incercat. Ne intoarcem unul la altul, dar nu pentru un sarut, ci pentru a pune sare pe rani. Ne vindecam impreuna, ne purtam de grija, ne sustinem radacinile, as putea sa spun ca ne completam? Inca sunt inghetata, dragul meu. Te rog, nu topi totul, pentru ca daca voi deschide usa din nou, tot ce va intra in mine va fi durere. Nu a venit inca timpul.
