love doesn't go away; people do.

      Dorul ma inghite in disperarea lui, dar tot ce stiu este ca trebuie sa raman treaza, sa rezist, sa supravietuiesc, sa respir; totul pentru tine. Dar de ce pentru tine? Tie nu-ti mai pasa. “Adio” scrijelesc pe copacul la care ne intalneam, si mi-am umplut mainile de sange si rani, dar tu esti rana psihica; tu esti boala mea. Destinul ne-a invins, iar eu inca incerc sa tin capul sus in acest joc. Cel ce pierde ramane singur, iar castigatorul ia totul; tu ma ai pe mine la picioarele tale.  Stii cum e sa ajungi doar la jumatatea drumului pe care ti l-ai propus? Sa ramai blocat datorita unor amintiri nenorocite? Ai simtit vreodata asta? Asteptarea de ani intregi pentru cel care ti-ai da si o mana? Nu, habar n-ai. Tu stii doar sa pleci, sa abandonezi, sa uiti.  Tu esti alt strain in trecere, o alta umbra purtata de vant ce trece pe langa mine. Parca stiai ca asa o sa fie, ca o sa ne despartim si nu o sa mai dam doi bani pe tot ce a fost; dar ghici ce, orgoliul meu ascunde adevaratele mele sentimente in fiecare zi. Cica sunt bine, dar..

     Doare; doare al dracului de tare, incat nu mai simt  absolut nimic.

why I miss what I never had?

      Ma intreb de cate ori mai sunt nevoita sa spun “adio” ca sa uit. Stric totul, pierd, plang, sufar, ranesc tot ce iubesc si nu pot sa vad decat negru in fata ochilor. Nu mai pot controla durerea, nu mai pot controla sentimentele, si sunt pierduta intr-o ploaie de minciuni si amintiri din care nu mai pot iesi decat cersind ingaduire si iertare. Nu imi explic de ce mi se intampla toate astea, iar eu am pur si simplu mainile legate la spate si tot ce pot sa fac este sa privesc cum totul se destrama sub ochii mei: toata iubirea, toate visele, sperantele, dorintele; totul. Fiecare lacrima parca ia foc pe obrajii mei, fiecare incercare pare inutila, si orgoliul meu cladit in atatia ani a cazut intr-o secunda la auzul vocii tale.

     Nu mai vad nici un semn de viata, doar o inima care a devenit o rana deschisa din care nu curge sange. Iar incet, Paradisul meu a devenit un colt de lume uitat si putrezit, unde vantul rece este singura mea companie.

     Cand toata lumea pierde, nimeni nu castiga, dar cand toata lumea pleaca, ramai singur.

no more wounds, just scars.

     Zic ca am trecut peste, dar tot ma trezesc cu tine-n gand; e uimitor cate poate ascunde inima unei femei. Nu mai sper la tine, doar tin sa te anunt ca mi-e dor de ceva inexistent. Nu mai suport toata aceasta viata ce a inceput cu plecarea ta. Daca rad, rad cu tine; in rest, astept ca lacrimile sa se termine. Nu ti-am spus niciodata ceea ce trebuia, iar iubirea pe care ti-o port devine condamnarea mea la moarte. Incetul cu incetul ma indepartez de tot, si fara sa imi dau seama, ma indepartez si de mine. Oare devin un monstru? Foarte bine, atunci sperie-te, infricoseaza-te. Daca nu te pot tine aproape, atunci sa-ti fie frica de mine. Teme-te, fugi cand sunt in apropierea ta, lasa-ma sa-ti intunec calea. Daca nu ma vrei, atunci lasa-ma sa te vreau eu. Daca nu iti pot controla mintea cu dragoste, atunci lasa-ma sa ti-o obsedez cu frica. Timpul tau a expirat, acum nu mai sunt alegerile tale, sunt regulile mele. 

 Semnat cea care te-a iubit odata.

Hey pain, welcome in my hell.

     Tot ce a ramas intre noi sunt niste vorbe care inca mai dor, peste care se astern amintri moarte; eu sunt ingropata in regret, iar tu in minciuna si indiferenta. Privesc un om pe care il iubesc si care m-a luat de mana si prin al carui sarut m-a completat pana la ultimul atom din fiinta mea. Dar acelasi om a rupt o bucata din mine si a aruncat-o in foc, a plecat din viata mea, dar totusi, inca este aici. Te privesc acum, in acest soare tanar al primaverii si te vad asa cum nu te-am mai vazut de multa vreme. Iti amintesti cand priveam acelasi soare pe marginea lacului?... E acelasi soare, sunt aceeasi eu, e acelasi loc, doar tu esti diferit.

     Am ajuns din nou in punctul in care sunt inconjurata de orgoliu, lacrimi, tipete, sentimente. Sunt singura in fata unei tornade careia nu mai pot sa-i fac fata; nu mai am putere. Tot ce vad este ca e prea tarziu, am revenit pe linia de plutire prea tarziu ca sa mai schimb ceva; cand spun “noi” ma refer la doi, dar aici sunt doar eu... Si asa am ajuns din nou in locul in care frigul imi mangaie pielea, si incet, mi se strecoara in inima, amplificand lipsa ta. Mi-e dor de tine, nu de o poza veche care poate sa ne descrie pe amandoi pana la ultimul cuvant.Mi-e dor de tine, de mine, de vechea eu; am ajuns sa inlocuiesc fiecare sarut cu o tigara amara, uitandu-ma din umbra mea la inaltul cerului. Norii se aduna, isi varsa picurii de ploaie si apoi pleaca. Dar se mai intorc din cand in cand, amintindu-ne ca nimic nu e trecator, ca nimic nu vine si pleaca, uitand totul. Dar tu? Care din acesti nori esti tu? Te vei mai intoarce?.. 

o lacrima - 1000 de cuvinte mute

      

      Nu mi-e teama ca intr-o zi nu voi mai fi, doar ca nu as vrea sa parasesc totul fara sa stiu cum e sa-ti traiesti visul. Poate nu stiu tot ce-i bine si ce-i rau, si poate nu stiu ce vreau; nu cred ca as putea sa mai simt ceva asa cum m-ai invatat tu si nu as mai putea sa astept nici macar un minut. Fug, ma inchid in mine, apoi vorbesc si glumesc; plang pana nu mai pot respira iar apoi rad pana ma doare burta. Ma privesc in fiecare zi in oglinda si de fiecare data parca vad o alta persoana, si totusi aceeasi. Uram batjocura si vorbele tale taioase, dar acum urasc tacerea aceasta funerara; urasc aceasta tacere dinaintea furtunii, sau poate tacerea incheierii unui vechi capitol.

     Doare sa vezi cum totul se schimba in jurul tau si tu sa nu poti sa tii pasul, si strangi din dinti si dai coate tuturor visand ca poate intr-o zi vei ajunge primul, in fruntea lumii. Dar cand ma uit in spate vad ca nu mai este nimeni, nici macar tu...

     De azi pun pistolul jos, scot toate gloantele din el si le arunc, am rupt ultimul biletel de dragoste, iar acum te voi privi din umbra. Nu inteleg de ce s-a ajuns la asta, de ce ai vrut toate aceste lupte inutile. Poate datorita dorintei mele isterice sa te am s-a ajuns in acest punct fatal care a sfaramat si ultima bucatica de intelegere si prietenie; dar cert e ca nimeni nu te-a rugat sa ma jignesti si sa ma alungi, nimeni nu te-a obligat sa renunti la mine si sa imi faci atata rau. Dar acum nu mai conteaza, nu mai are rost; azi ma declar invinsa; azi am cazut pe terenul de razboi – felicitari, ai reusit sa ma infrangi, dar spune-mi, care e castigul? Un nou dusman pe lista?

nu mai alerga dupa adevar, doar uita-te in ochii mei.

      Adorm in fiecare seara cu acelasi gand, si dimineata ma trezesc cu o raza de soare in ochi si o flacara in suflet: speranta. Atata iubire doar in acele cateva zile, o luna, doua, trei, nici nu mai tin minte; atatea cuvinte, atatea “te iubesc” si “imi pare rau” incat parca o iau razna cand mi le amintesc. Vad cat de multe am sa-mi amintesc de tine, de noi, incat ma intreb daca nu cumva am innebunit. Amintirile sunt tot ce ne pot ramane din timp, sunt cenusa din focul ce a ars cu o flacara tanara si pura, sunt singurele lucruri care nu ne pot fi furate de absolut nimeni; amintirile si sentimentele. Le pot simti in fiecare gura de aer pe care o respir, in asa masura ca ma intreb daca totul nu este rodul imaginatiei mele. Dar fiecare particica este reala, toate aceste urme lasate de tine sunt reale. Dovada ca ai fost aici, langa mine, sunt eu; dovada ca te-am iubit este cine am devenit acum. Caci inainte sa ies din casa, imi iau pastila de orgoliu in fiecare zi, care ma pietrifica in ochii lumii, care ma face sa ma simt mai puternica si invincibila. Si poate sunt mult prea curajoasa si taioasa de ma arunc in fiecare lupta ce-mi iese in cale si ii tin piept pana la capat, dar asta sunt eu de acum. Iti multumesc ca m-ai ajutat sa ma maturizez, este singurul beneficiu pe care mi l-ai daruit prin atatea suspine. 

      Uneori ma doare faptul ca m-am maturizat cu aceasta dragoste in pieptul meu.. Poate pentru tine s-a terminat, dar pentru mine povestea continua si ard pana in temelii sa stiu care e sfarsitul, pentru ca refuz sa acele cuvinte seci pe care mi le-ai spus sa fie sfarsitul nostru. Refuz ca noi doi sa avem un sfarsit; refuz sa dispari cu totul, inclusiv din amintire. 

 

     "Mersesera alene, mana in mana, ea ca o fantoma sau un inger in rochia ei alba, iar el in negru din cap pana-n picioare, simtind ca aproape dispare atunci cand lumina lunii era ascunsa de copaci. Ea isi ridica fata spre el, cu trasaturile ei pure si palide in lumina lunii.

     - Dupa toate prin cate ai trecut... , incepu el.

     O apuca in brate. Si un soi de energie incepu sa-i ridice , intr-o spirala foarte inceata, spre cer. Si ii simtea caldura, moliciunea dulce a trupului ei. Iar ea continua sa astepte, cu ochii inchisi, sa-si primeasca sarutul.

     - Am putea sa o luam de la capat... , sopti ea plina de speranta."