Tot ce a ramas intre noi sunt niste vorbe care inca mai dor, peste care se astern amintri moarte; eu sunt ingropata in regret, iar tu in minciuna si indiferenta. Privesc un om pe care il iubesc si care m-a luat de mana si prin al carui sarut m-a completat pana la ultimul atom din fiinta mea. Dar acelasi om a rupt o bucata din mine si a aruncat-o in foc, a plecat din viata mea, dar totusi, inca este aici. Te privesc acum, in acest soare tanar al primaverii si te vad asa cum nu te-am mai vazut de multa vreme. Iti amintesti cand priveam acelasi soare pe marginea lacului?... E acelasi soare, sunt aceeasi eu, e acelasi loc, doar tu esti diferit.
Am ajuns din nou in punctul in care sunt inconjurata de orgoliu, lacrimi, tipete, sentimente. Sunt singura in fata unei tornade careia nu mai pot sa-i fac fata; nu mai am putere. Tot ce vad este ca e prea tarziu, am revenit pe linia de plutire prea tarziu ca sa mai schimb ceva; cand spun “noi” ma refer la doi, dar aici sunt doar eu... Si asa am ajuns din nou in locul in care frigul imi mangaie pielea, si incet, mi se strecoara in inima, amplificand lipsa ta. Mi-e dor de tine, nu de o poza veche care poate sa ne descrie pe amandoi pana la ultimul cuvant.Mi-e dor de tine, de mine, de vechea eu; am ajuns sa inlocuiesc fiecare sarut cu o tigara amara, uitandu-ma din umbra mea la inaltul cerului. Norii se aduna, isi varsa picurii de ploaie si apoi pleaca. Dar se mai intorc din cand in cand, amintindu-ne ca nimic nu e trecator, ca nimic nu vine si pleaca, uitand totul. Dar tu? Care din acesti nori esti tu? Te vei mai intoarce?.. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu