november rain

Clasic. Focul iubeste apa; un uitat iubeste un prezent; un mort iubeste un viu.
Incerc sa imi controlez sentimentele, dar cu timpul devine din ce in ce mai greu. Stii ca eu nu plang, dar scriu aceste randuri cu ochi obositi si obraji calzi si uzi. Nu plang pentru tine, sau pentru mine. Plang pentru noi; eu am crezut in noi. E ca si cum as tine doliu propriei vieti. Sunt fata care se imbraca in negru, se da cu ruj rosu zi de zi si zambeste larg doar ca sa nu o intrebe nimeni nimic. Timpul niciodata nu a fost prietenul nostru; ne-am indepartat. Totul a ajuns prea departe.

Am incercat sa raman la bratul unui tip sau altul pretinzand ca o sa treaca, insa nici unul nu se aseamana macar pe jumatate cu tine, pentru ca asa cum se spune, "nu trebuie sa iubesti cand esti singur, ci cand esti pregatit" . Dar oare poti sa iubesti cand iubesti pe altcineva? Aceasta iubire pe care ti-o port tie este diferita, este... matura. Oare ea chiar este puternica, eterna? Fiindca mie imi e dor de iarna, de trandafiri, de vineri, de statiile de metrou pustii la ore tarzii, de "de abia astept sa te vad poimaine", de cum imi ofereai bratul si cum mergeam in dreapta ta, si paseai mandru inainte.. Ai spus ca am fost speranta ta, am incercat sa te ridic, si totusi m-ai dat la o parte.. si te-am rugat sa te intorci, si nu te-ai intors. Si probabil mi-ai uitat si numele, si existenta..
Povestea noastra este usor de inteles: m-ai iubit mult, m-ai uitat repede. Sau cel putin asta m-ai lasat sa cred. Sa stii ca chiar daca vietile noastre s-au separat, mereu mi-am dorit sa fii fericit in continuarea povestii tale, insa nu stiu daca tu meriti sa fii fericit. Crezi ca poti juca mai departe pentru dragoste? Poti sa invarti ruleta mai departe, sa arunci zarurile la intamplare cu riscul de a pleca descult, golit? Ai puterea sa pui totul in mijlocul mesei in jocul vietii?

si cand filmul se termina, incepe viata.