in the end, you left me speechless.

Mi-e teama; mi-e teama ca o sa cedez din nou in fata ta si o sa cad in genunchi. Mi-e frica de faptul ca seara tarziu o sa vii din nou la mine, si eu o sa te iert din nou, pentru ca asa e mereu, cand esti bun esti luat de prost. Stiu ca o sa fiu ranita in cele din urma, profiti de tot ce insemni tu pentru mine, iar asta ma face sa fiu mai rece cu tine, si sa dam drumul unei taceri arzatoare in timp ce toata lumea ne priveste. Nu pot sa stau departe de tine fara sa plang, dar daca ma apropii din nou prea tare cu sufletul, o sa doara al dracului de tare.

gandurile-n mine tac.

Te-am asteptat, si nu ai venit; am avut nevoie de tine, si nu ai fost acolo, nu erai nicaieri. E dificil sa analizez lucrurile cand inca sunt sentimente. Uiti de unde ai plecat, dragul meu; uiti ca eu ti-am oferit o mana intinsa si un umar pe care sa-ti asezi capul atunci cand toti erau impotriva ta. Uiti ca eu am fost acolo pentru tine in vremurile negre, si tu nici macar o singura data nu ai putut sa vii aici sa ma sustii. Nu; tu niciodata nu vezi, nu auzi, nu simti, nu vrei, nu poti, nu stii. Te-as alunga, ti-as spune din nou sa te duci dracu' si sa o arzi cum vrei cu "prietenii tai" , dar stiu ca in timp o sa regret, pentru ca o sa mi se faca dor din nou.
Stii bine ca o sa fiu aici, poate chiar asteptandu-te in continuare, asa ca imi aprind o tigara si ma uit in directia din care vii deobicei. Credeam ca de data asta o sa fii altfel, dar ramanem la teatrul de dinainte.
O sa vina vremea cand o sa bati la usa mea, pentru ca o sa fii singur, si eu nu o sa mai fiu acolo.

it's delicate

Toate lucrurile astea marunte pe care ajungem sa le facem impreuna, ma fac sa ma gandesc la cele mai uriase vise. Sa alergam sa ne ascundem de ai nostri, sa impartim impreuna tigarile, sau sa ne trimitem mesaje pe furis e ca si cum as readuce la viata fluturii din stomac. Sa-ti vad numarul scris pe telefon si sa-ti aud vocea la capatul firului dupa atata timp m-a ridicat usor de la pamant si m-a readus pe linia de plutire. Esti de neinteles, vii si pleci.. poate povestea continua din nou. Stiam ca se va ajunge la punctul asta, si sper sa nu o luam din nou pe drumul gresit. Nu neg, am suspiciuni, si mi-e frica sa nu fiu mintita din nou, dar daca nu risti, nu castigi.
De data asta o sa incerc sa te tin cat pot de aproape.

"- How do you spell love?

 - You don't spell it, you feel it. " 

It's too late to cry.

Habar n-am cum ai trecut tu prin toate astea, dar pentru mine a fost al dracului de greu; sincer, inca este. Sa trag de tine ca dintr-o tigara m-a epuizat pana la ultima farama de putere, indiferent cata vointa as mai avea. Faptul ca nu am gasit pe cineva cu care sa fiu cu adevarat fericita ma ingrozeste, pentru ca nu o sa pot ramane asa pe vecie, in joaca unei copile. Cineva mi-a spus ca unele persoane sunt menite sa-ti ramana in inima si in suflet pe viata. Sper ca viitorul sa fie mai bland, fata de loviturile incasate in trecut, pentru ca sincer, mi-e frica. Neputinta de a merge mai departe ma face sa ma gandesc la tot ce e mai rau..

love is a bird, let it fly

Stiu ca nu mai vezi nimic din punctul din care vad eu totul, si poate ca sunt egoista fiindca acum esti amicul la care am visat ca vei deveni din nou, si totusi visez la mai mult.Sa-mi spui ca esti foarte fericit, si ca ultimul an te-a facut mai puternic, este raspunsul rugilor mele. Inca nu esti o amintire, inca traiesti, si atunci cand incerc sa nu te mai iubesc, ceva se rupe din mine si simt lipsa acelui ceva. Si oricat as lupta cu asta, tu mereu, ca si cum ai stii ce gandesc in acele momente, te apropii de mine atat de tare incat pot sa-ti privesc doar buzele, si te uiti atat de adanc in ochii mei, si totul devine atat de complet incat simt acel  "totdeauna" pe care mi l-ai spus cand eram impreuna curgandu-mi prin vene. Oricat de rea mi-ar fi ziua, tu mi-o faci mai buna, doar privindu-te si zambindu-ti.
In ultima vreme prietenii imi devin dusmani, si dusmanii cei mai buni prieteni, iar asta ma face sa fiu foarte confuza, si poate de asta prefer singuratatea in ultima vreme.. Apele se agita tot mai mult, si simt ca ma sufoc si nu fac fata tuturor lucrurilor pe care le incep si vreau sa le fac, dar nu pot sa le termin.

another wish, another story, another road - same heart.

Nu stiu ce se intampla, si doare, si e complicat, si greu, si obositor. Sa ma trezesc din nou dintr-un vis copilaresc ma face mai melancolica decat deobicei.  Si inca odata am realizat finalul, dar poate mai grea e acceptarea lui, sau acceptarea a ceea ce va urma.
O poveste se termina cand ambele personaje sunt lamurite, si impacate. Eu nu imi gasesc linistea, si probabil nu o voi gasi pana in clipa in care imi vei raspunde la intrebarea ucigasa "de ce?" . Nici o cearta, nici un biletel de adio, nici un avertisment - doar fuga ta. Apoi o prietenie de care s-a ales praful.. Iar eu, stand aici si sperand ca o sa te vad din nou? Mi-e rusine de asta, pe cuvant.. dar macar realizez ca nu ar trebui sa ma aflu in locul asta, si asa imi iau inca odata geanta de jos si plec.
Nici un raspuns, la nimic; comportament mizerabil.
Ce dracu' mai caut aici?..

"Cimitir de amintiri, inimi frante si iubiri

Ia la tine si ingroapa, inca o iubire moarta." 

hold it on, and then let it go.

Vin si plec, scriu in graba; te vad, ma vezi - ne privim. Vii spre mine, inima se sparge in adancul meu. Imi zambesti, iti zambesc.. cele cinci minute sunt doar ale noastre. Ma analizezi, observi schimbari, o vezi pe vechea fetita din mine care se ascunde in spatele unei priviri patrunzatoare. Nu vreau sa plec; lumea e in jurul nostru, dar parca s-a evaporat si am ramas noi. Era aproape.. nu, nu era perfect. Nici tu nu esti perfect, de la o vreme esti groaznic si ametitor in acelasi timp. Iti spun incet ca trebuie sa plec, imi zambesti si imi faci cu mana. Iti spun "pa, ne mai vedem" chiar daca nu cred asta. Te privesc in urma, si incerc sa ma abtin ...

Cobor scarile in graba, e tarziu. Totul e foarte aglomerat, nici nu am loc sa merg prin atata lume. Si in capatul scarilor te vad pe tine.. vii spre mine, inima bate turbata din nou; imi zambesti.. povestea se repeta...
Si ceea ce doare e ca uneori povestea continua doar cu unul dintre noi; uneori joci un teatru infect in fata mea, ceea ce ma dezgusta, dar care ma framanta totodata. Ce cauti? De ce vii la mine cand nu ma vrei prin preajma? Ce mai vrei?..

Iarta-ma, inima.

Cred ca incet-incet, pe zi ce trece, ma imbolnavesc cu tot ce imi patrunde sub piele; tu. Vii, pleci, iar propria mea perna se transforma intr-o gara. Dupa mai bine de doi ani, nu mai merit nici macar un "buna. ce mai faci?" .. atat de groaznica am fost? De acord, nici macar eu nu stiu de ce ti-am spus sa pleci din viata mea, probabil eram deja prea speriata.; dar iarta-ma. Nu mai am vise, nici macar nu mai fumez, iar bautura are acelasi gust pentru mine. Sunt singura fara tine. Nu stiu unde sa ma mai duc, tu esti peste tot. Ai efectul asta asupra mea.. aceeasi senzatie pe care mi-o da si boala: la vederea ta, imi tremura tot corpul, iar ochii se umezesc, si inima bate in toate partile, gata sa iasa din piept; iar cand te privesc in ochi, mintea mea o ia razna, crede ca tot timpul se opreste. Morfina mi-a fost distanta, dar sunt imuna la tot.
Imi accept boala.. Ai plecat, dar intoarce-te sa-ti spui la revedere, sa ma iei in brate si sa-mi spui un ultim cuvant. "o sa te faci bine, o sa scapi de dragostea mea, o sa fii libera, fericita.. o sa pleci din tara, o sa vezi lumea, o sa traiesti cum n-ai mai trait pana acum. poate o sa mai vin si eu sa te vizitez, in caz ca ai nevoie de mine, chiar daca eu sunt cutitul din pieptul tau. esti bolnava, si nu pot sa fiu aici sa te ajut sa te vindeci, trebuie sa ma scoti din pieptul tau, din inima  " . Mi-e frica de moarte, mi-e frica sa nu te uit.
Doare, doare din nou..  si am obosit.
Te iub.. te iubesc .

cand iubesti, traiesti si mori, in acelasi timp.

"...si cred ca totul a luat sfarsit, sau cel putin asa se pare"
Eram intr-o cafenea, si era tarziu. Stateam singura la masa, trebuia sa ma gandesc la ce e de facut de-acum cu mine; cu tine totul s-a terminat, in sfarsit ai pus punct, dar eu tot simt ca mai am ceva de dus la bun sfarsit. E ciudat cum totul s-a linistit dupa toate tipetele, certurile, visele spulberate si sperantele noastre. 

"Da, inca mai tin la tine. Te-am iertat de atatea ori pentru ca as fi facut orice sa mai fii aproape. 
Dar sigur nu esti tu cel potrivit, altfel erai aici si ma tineai de mana. 
Uneori pretind ca totul e bine, doar ca sa  nu ma ranesc mai tare, si probabil sa nu innebunesc. 
Nu te-am mintit niciodata, doar atunci cand iti ziceam "da, totul e ok, merci" , 
si cand mi se umpleau ochii de lacrimi. Unii oameni spun ca totul s-a terminat, dar altii simt asta..
 iar eu nu mai pot de dor. Adeseori, mai astept un semn de la tine, chiar daca totul e mort. 
Si totusi, sper la acest semn, chiar daca uneori imi inchid telefonul,
 nepasandu-mi daca o iti mai pese sau daca o sa se duca dracului totul. 
Si totusi, uita-te si tu.. iarasi se invarte totul in jurul tau.."