Cred ca incet-incet, pe zi ce trece, ma imbolnavesc cu tot ce imi patrunde sub piele; tu. Vii, pleci, iar propria mea perna se transforma intr-o gara. Dupa mai bine de doi ani, nu mai merit nici macar un "buna. ce mai faci?" .. atat de groaznica am fost? De acord, nici macar eu nu stiu de ce ti-am spus sa pleci din viata mea, probabil eram deja prea speriata.; dar iarta-ma. Nu mai am vise, nici macar nu mai fumez, iar bautura are acelasi gust pentru mine. Sunt singura fara tine. Nu stiu unde sa ma mai duc, tu esti peste tot. Ai efectul asta asupra mea.. aceeasi senzatie pe care mi-o da si boala: la vederea ta, imi tremura tot corpul, iar ochii se umezesc, si inima bate in toate partile, gata sa iasa din piept; iar cand te privesc in ochi, mintea mea o ia razna, crede ca tot timpul se opreste. Morfina mi-a fost distanta, dar sunt imuna la tot.
Imi accept boala.. Ai plecat, dar intoarce-te sa-ti spui la revedere, sa ma iei in brate si sa-mi spui un ultim cuvant. "
o sa te faci bine, o sa scapi de dragostea mea, o sa fii libera, fericita.. o sa pleci din tara, o sa vezi lumea, o sa traiesti cum n-ai mai trait pana acum. poate o sa mai vin si eu sa te vizitez, in caz ca ai nevoie de mine, chiar daca eu sunt cutitul din pieptul tau.
esti bolnava, si nu pot sa fiu aici sa te ajut sa te vindeci, trebuie sa ma scoti din pieptul tau, din inima " . Mi-e frica de moarte, mi-e frica sa nu te uit.
Doare, doare din nou.. si am obosit.
Te iub..
te iubesc .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu