de pierzi sau invingi, ce-i pasa iubirii?

Renunt; eu, cea care ar fi sarit si in fata unui glont ca sa te salvez, renunt.

Renunt sa mai astept un semn, un mesaj, o farama de sentiment din partea ta pentru ca am ajuns la limita ignorantei tale. In fond, si tacerea este un raspuns; poate cel mai clar si raspicat dintre toate. Este ilogic sa iubesti o persoana pe care efectiv nu o mai doresti langa tine in clipa de fata, sau poate am iarasi un moment in care ma pierd si tip ca nu imi mai pasa de existenta ta, dar sunt mai complicata decat crezi si nu ma astept sa ma intelegi. Daca vrei sa te intorci, nu stiu daca ma vei mai gasi, caci deocamdata nici eu nu  ma mai gasesc pe mine. Tot ce aveam nevoie era sa te vad, macar pentru ultima data.. sa ma intregesc. Simt ca am nevoie sa te mai vad macar odata, sa stiu ca esti bine, sa te vad zambind si cum iti dai parul de pe frunte, cum iti bagi mainile adanc in buzunare pentru ca afara e frig, si cum sorbi din vinul fiert si te lasi usor pe spate..  

Dar astazi, cu greu, accept ca nu voi mai vedea toate astea, oricat de mult mi-as dori.

Astazi accept ca trebuie sa lupt singura.

Astazi inteleg ca sunt invinsa, ca nu mai exista "noi" nici macar la trecut.

Astazi, 15 decembrie 2013, renunt.

P.S.: hei straine, mai stii cand ma strigai iubire?..

nu pot uita ce tu ai uitat.

Este ora sase seara, si probabil o sa intarzii, dar imi vine greu sa vad un alt tip la locul nostru, la coltul nostru de strada, asteptandu-ma. Ma simt goala, ferecata si rece. Sincer, nici nu imi vine sa urc blestematele astea de scari; daca ar fi dupa mine m-as urca inapoi in metrou si as pleca acasa unde as putea sa ma ascund ca o copila speriata sub patura si sa astept o noua zi. Insa mi-am promis ca o sa calc peste propriile sentimente oricat de tare ar durea, mi-am promis ca o sa incerc, ca o sa-mi impun noi principii care sper sa ma scoata din tot cosmarul cu tine. Dar... imi este greu, stii.. Sincer, nu exagerez si de data asta chiar imi e greu fara tine. Adica, eu inca te asteptam. Sarbatorile se apropie iar asta ma omoara pentru ca deja ma gandisem ce sa iti cumpar de craciun cu luni inainte, si imi imaginasem revelionul perfect alaturi de tine, sub vasc, la ora 00.00. Si stii ce ma doare si mai tare? De faptul ca sunt constienta ca nu vei fi singur la nesfarsit, ca iti vei gasi o persoana care te va intregi si nu o sa-ti doresti sa fiu eu aceea. Iar eu? Eu va trebui sa privesc pur si simplu totul.. sau sa iti zambesc tinand alt barbat de mana si sa iti spun cat sunt de fericita si de norocoasa. Asta daca ne vom mai revedea.. si daca ne vom mai recunoaste..
Deocamdata trebuie sa te alung din gand pentru urmatoarele ore, pentru ca nici nu mi-am dat seama cat s-a facut ora si el sta in gerul de afara asteptand. Mi-ai spus ca sunt puternica, asa ca poti sa ma privesti cum imi indrept spatele si urc zambind, chiar daca stiu ca in multimea aceea ma voi uita dupa tine.

"Cand toti plecau, el m-a gasit 

intre patru pereti albi si goi, 

unde toate sentimentele m-au parasit.

Tot timpul m-a durut o dragoste de-o vara,

Dar el m-a facut sa iubesc frigul dulce dintr-o iarna.

Toata dragostea a apus repede, la fel cum a pornit,

Si cand lui nu-i mai pasa, atunci realizam cat l-am iubit..

Nu mai e aici pentru mine, dar inca leaga promisiuni,

Minciuni ce nu le mai crede nici unul din noi;

Nu poti sa dai timpul sau sentimentele inapoi.

Anesteziez totul cu tarii, incerc sa dau tot uitarii,

Dar imi tremura mereu un singur nume pe buze; 

Iar incet, la fel ca toamna, iubirea noastra 

se ofileste ca frunzele."