Suflet frumos, ai ajuns din nou aici, printre aceste randuri ca sa iti impartasesti durerea impreuna cu mine. Insa astazi as vrea sa schimb foaia si sa impartasesc altceva cu tine.
Asteapta noaptea, apoi aduna-te. E intuneric, stiu, dar daca stii cum sa te comporti cu ea, noaptea iti poate sari in ajutor in diferite doze. Aseaza-te in coltisorul tau si nu te gandi la scuze, la regrete, nu mai cauta vreun alibi sau vreun raspuns. Uita-te in jur si vei vedea ca esti singurul pion de pe tabla, focuseaza-te pe tine: vizioneaza-ti trecutul. Ia fiecare caramida din zidul pe care l-ai cladit in jurul tau si citeste ce e scris pe spatele fiecareia, aminteste-ti fara sa judeci sau sa te implici. Doar citeste. Nopti la rand daca e nevoie. Iar dupa ce iti vei termina povestea, incearca sa te intregesti. Stiu, stiu... imi vei spune ca e imposibil, dar incearca. Ia o ata si o foarfeca si peticeste tot ce se poate din inima ta, zugraveste peretii sufletului tau, schimba-ti asternutul buzelor, ia-ti dorintele si o mana de cuie si agata-le pe tapetul mintii tale, indeplineste-le, ia-ti cicatricile si pune-ti-le medalii in piept ca sa se teama sa te raneasca, panseaza-ti ranile. Repara-te, intregeste-te. Nici el, nici ea, nici celalalt sau cealalta nu poate face asta in locul tau. Nu mai cauta putere in alte fiinte. Alege puterea ta, nu a lor; caut-o in tine pana in zori de zi. Schimba-ti covorasul de la intrare, schimba-ti yala inimii, uda-ti florile de la veranda sufletului, suflet frumos...
Incearca sa mori pentru ultima data, creaza-ti propriul ritual, supravietuieste, preia-ti puterea, apoi bucura-te. Eu am murit, si am supravietuit. Iar acum e randul tau. Nu-ti mai pierde timpul aici! Fugi cat te tin picioarele pana la locusorul tau si incepe reparatiile, suflet frumos! Nu te mai amagi cu "niciodata nu e prea tarziu" .
