Keep holding on.

Vara imi joaca feste din nou, sau poate de data asta e de partea mea; nu ai mai revenit, iar asta nu mai doare la fel de tare, poate pentru ca totul a amortit in caldura soarelui, sau poate eu am devenit mai puternica. E greu sa vezi cum totul se destrama in urma, dar atata timp cat rezisti sa privesti tot calvarul, esti indeajuns de puternic sa pasesti mai departe. Azi nu am de gand sa parasesc nimic, ci sa fi luata de aici si sa ma las purtata de speranta. Si intr-o zi ne vom gasi amandoi locul in lume, si poate va fi bine; poate vom sta amandoi la o cafea si ne vom povesti, ne vom aminti, caci acum nu mai conteaza daca ne vom mai pierde intr-un sarut sau daca vom fugi in directii opuse mai departe. Ai fost aici, te-am simtit; m-ai iubit chiar si dupa destramare, si ne-am ratat sansa. Si indiferent ca spun asta cu un zambet sau cu lacrimi, am realizat ca poate ai fost persoana gresita, chiar daca ti-am dedicat toate aceste randuri de pe acest blog, caci in cele din urma te tranfosrmi intr-o amintire, si chiar daca inima imi sare din piept cand iti vad chipul, nu mai doare fiindca stiu ca nu e drept fata de mine sa ma mai ranesc atat cu amintiri si sperante.
Asta a fost, cortina a cazut. E timpul sa incepem urmatorul spectacol.

If I said I was leavin' would you still find a reason
to ignore my every word?

now and forever.

Se spune ca pana finalul nu este fericit, nu este final; ei bine, se pare ca noi am fost o exceptie.. am finalizat o prietenie, o dragoste, intr-un mod fatal, cel putin pentru mine. Stam fata in fata; nici macar nu ne putem privi unul pe celalalt, iar tacerea nu poate fi rupta datorita orgoliului. Am ajuns doi ultimi straini, probabil acesta e sfarsitul, sau poate printr-o minune, e doar ceva de moment, dar care parca dureaza de-o vesnicie, cu toate ca a trecut doar jumatate de an de la ultima cearta.
Altii mai spun ca daca doi oameni sunt meniti sa fie impreuna, vor fi, nu conteaza ce este intre ei, mereu drumurile o sa fie in asa fel incat sa fie peste tot intersectate si incet, sa ajunga o singura sosea a vietii care trebuie parcursa impreuna. Este ciudat cum, intr-un fel, cu noi este la fel, si totusi, suntem separati. Si doare.
Tigarile si alcoolul au ajuns anestezia care ma ajuta sa trec prin fiecare zi, o cale gresita pe care totusi pasesc fara nici un fel de teama; o greseala a fost sa las armele jos, si asa am cedat, in lacrimi. Si stiu ca mi-e greu, si  nu mai cersesc nici un fel de relatie, vreau sa ma vrei. Si daca nu o sa fie asa cum sper eu, va fi altfel, chiar daca nu in favoarea visului meu.
Intr-o zi, intamplator, poate vei afla tot ce am simtit; sper sa nu fie prea tarziu, si sper ca acel vis sa ia nastere in realitate, intr-o buna zi.

pana la dementa mi-a mai ramas un singur vis.

     Deschid incet ochii; soarele e deja sus pe cer si ma anunta ca e timpul sa ma trezesc si sa pasesc in aceeasi realitate din care nu ma lasi sa ies. Ma intorc pe spate, si inchid ochii; te vad. Nu mai am chef de nimic, nici macar de mine. Ma scol, imi fac o cafea, ca deobicei. Aprind o tigara si privesc pe fereastra toata agitatia; toti oamenii grabiti, toate tramvaiele care opresc in fiecare statie, claxoanele masinilor care se aud din departare. Nu inteleg; in ciuda culorilor si galagiei de afara, viata este uneori atat de incolora.. Sting tigara, imi pun vechii blugi albastrii pe mine rapid, un tricou, tenisii, si evadez dintre cei patru pereti in care m-am trezit dimineata. Ies pe usa, o incui, si pentru o secunda ma opresc: "macar de as putea sa te vad.. macar azi, mi-e dor" .
     Urc in metrou, odata cu alte zeci de oameni, care probabil pot fi mai bine sau mai rau ca mine, cu vietile colorate in mod diferit. Cobor in urmatoarea statie, urc scarile rapid si cumva sper ca la capatul lor ma vei astepta. Dar nu, azi nu mai fabulez, nu, nu vei fi acolo. Asa ca fac cativa pasi inainte, stiind ca ziua va fi la fel ca ieri; telefonul suna, dar inchid - azi nu am chef de nimeni. Ma intorc cu spatele, si privirea se focuseaza intr-un signur loc; tu.. erai putin mai incolo, cu ea. Va privesc, te privesc, o privesc, apoi te privesc din nou.  Afisez un zambet ciudat, sau mai degraba o grimasa, si realizez ca o iubesti; esti fericit. Apoi zambesc si eu, pentru ca tu chiar esti fericit, si asta e tot ce mi-am putut dori. Dar o lacrima isi face aparitia in ochii mei; o tii in brate si o saruti exact la locul nostru.

I've never had someone as good for me as you

Am plans printre versuri triste si poze ce imi aminteau de noi, imi amintesc cum am iertat greseli de neiertat si cum mi-am calcat pe inima de atatea ori; am confundat sentimente, m-am trezit singura aici fara inima, fara nimic de dat, fara dragoste de daruit, decat tie. Cu tine am fost altfel, si inca pot fi, iti jur. Si chiar daca ai gasit ceva mai bun ca mine, iubirea are dreptul la o a doua sansa daca nu a rezistat de prima data; inca te astept, ca deobicei. Ne instrainam pe zi ce trece, si cica e mai bine pentru amandoi, dar inca mi-e dor. De ceva timp suntem separati, o ruptura totala a luat nastere intre noi, dar ... in inima mea, inca suntem impreuna; dragostea inca traieste.

I know that something has changed, cause I've never felt this way.

adio, pentru moment.

Ating incet nisipul fin, si imi amintesc atingerea ta. Ieri, lacrimi au vrut sa curga, dar soarele m-a mangaiat si am zambit trist; marea imi sopteste ca sunt mai puternica, iar briza ei mă impinge spre limite care nu credeam ca le pot atinge. Libera - m-am eliberat de regrete, chiar daca sentimentele au ramas in acelasi loc.  Sper ca vei fi acolo, pentru ca altfel voi pleca singura, si nu vreau asta. Dar soarele mă cheama, drumul e batatorit si vine vremea, vine vremea pentru inca o dragoste de-o vara. Te iubesc.

sunt om; nu pot fi tare ca fierul.

     Pierderea cuiva poate fi castigul altuia; vad ca din toate astea, eu sunt cea invinsa. Si totusi, am avut curajul de a incerca sa te inlocuiesc, chiar daca a durut. Dar cine mai simte tot ce pierde? Lacrimi, certuri, regrete - ar fi trebuit sa trec pe langa ele, dar am ales drumul care am crezut ca ne va readuce impreuna, si am trecut cu capul sus prin toate, chiar daca am ingenunchiat in fata ta acum ceva vreme. Ma schimb din nou, si tu inca esti motivul principal, doar ca acum nu ma mai controlezi, pot sa devin cum vreau eu. Sunt orgolioasa, stiu, tocmai de asta inghit in sec cand o saruti pe ea si nu pe mine.
     Imi amintesc fiecare pas pe care l-am facut pana la acest abis. Nu mai e nici o raza de care sa ma agat si sa ma inalt din nou. Si daca sunt nori pe care pot pasi, nu vreau, nu mai vreau. Ce rost are sa ajung acolo sus, gata sa cad din nou si sa ma izbesc de realitate?
     Mai bine trist si aici, decat fericit ca prostu' .