Intre noi se facuse tarziu. Cautam singuranta. Inima mea a avut de suferit de prea multe ori, iar ultima data mi-a dat sah mat. Dupa lungi cugetari, trenuri de noapte si tot soiul de planuri puse pe hartie, am realizat cat sunt de libera. Am incetat sa ma intreb care dintre usi se va mai deschide, am incetat sa caut "acasa", sa ma intreb pe ce perna voi pune capul la noapte sau care e urmatoarea mea destinatie. Poate sunt judecata pentru fuga din bratele unora in bratele altora, dar nu ma astept ca oamenii care au o casa cu temelie sau un umar pe care sa-si aseze capul sa ma perceapa sau sa inteleaga un astfel de calator prin viata. Asa cum nici eu nu ii pot intelege pe ei. Candva mi-am dorit si eu stabilitate si siguranta, candva chiar le-am avut. Insa de curand am invatat sa renunt sa mai fiu o razboinica fara scrupule, luptand in orice imprejurare, prin orice mijloace. Am reinvatat "legea junglei", am reinvatat sa plec, sa ma pun pe primul loc.Mi-am sters rujul de pe buze si am aruncat flaconul de culoarea sangelui, "gata cu tipa cu botul rosu!" mi-am spus in cele din urma. Simt ca am ajuns la un nivel superior la care nu mai am nevoie de multe lucruri, carora le-am facut slujba si le-am inmormantat adanc in sufletul meu.
Sau poate sunt pur si simplu dementa. Poate sunt nesabuita, razvratita, inconstienta sau uneori prea impasibila.
Dar sunt libera.
