Love was when I loved you..

     Incet, calc pe urmele tale in zapada, in speranta ca voi putea deveni la fel de indiferenta si rece ca  tine, si sa te tratez si eu cu aceeasi moneda. Dar e destul de greu, stii … intre noi e o diferenta: mie imi mai pasa, tie nu. In cele din urma cred ca aceasta diferenta ne-a distrus prietenia, ne-a distrus pe amandoi, in mare parte pe mine.  Inca ma arde regretul ca te-am lasat sa pleci, chiar daca am vrut sa fii fericit si stiam ca trebuia sa te las liber. Mereu fac aceeasi greseala: in fiecare “celalalt” caut un alt tu, incerc sa gasesc pe cineva ca tine, dar in acest moment realizez ca asa ceva nu este posibil; toti suntem diferiti, intr-un mod sau altul, tocmai de aceea am fost pusi la un loc de mana destinului in aceasta lume, pentru a invata sa traim si sa convietuim unul cu celalalt, in ciuda defectelor si placerea calitatilor noastre. Dar ce ma doare este ca mica mea lume era la pieptul tau, in jurul bratelor tale; acolo eram eu.

     Poate nu sunt la fel de slaba ca ea, poate nu fac aceleasi glume si poate nu vorbesc atat de bine franceza, poate ea are prietenii perfecti si poate e mai tupeista decat mine; dar ea nu o sa-ti poata da ceea ce ce iti daruiam eu: acea “prima dragoste” , care asa cum se spune, nu se uita si este cea mai intensa si nemuritoare iubire. Nu stiu unde vei mai gasi asta, dar stiu ca ai abandonat aceasta dragoste in mine, si habar n-am daca o sa o mai poti recupera vreodata.

     Stiu ca nu e bine ce mi se intampla, si crede-ma, am incercat sa indrept asta; am luptat, am rezistat, am razbit, dar acum ma intreb: de ce? de ce ma zbat atat daca maine va incepe din nou totul? Nu o sa mai ignor realitatea, tocmai de asta stau acum in fata ta, infruntandu-te, chiar daca asta ma doare.  Dar o sa primesti mereu acelasi raspuns: “sunt bine, chiar mai ok ca deobicei”, indiferent cat de rau as fi, indiferent daca mi-ar veni sa cad jos in fata ta, mereu vei auzi asta de la mine, doar  ca sa nu fii mandru in sinea ta ca sunt distrusa. Iti amintesti cand m-ai vazut ultima data si ti-am spus ca sunt bine? Am mintit, ca intotdeauna ..

     Si chiar si asa, prin toate aceste ganduri haotice, iti doresc tot ce e mai bun, si imi fac griji pentru tine in fiecare zi, chiar daca in fata ta port un zambet fals si sunt indiferenta.

He's the only one who's got enough of me to break my heart

     In timp ce ultima mea gura de aer este desenata acum in stele,  eu inca lupt impotriva propriului meu destin; nu mai stiu ce simt. Te simt departe si simt ca nu te intorci la mine, iar acea parte din mine, acel tu, acea amintire, te vrea inapoi. Un ultim trandafir este presat intre paginile povestii noastre, si eu nu te mai pot vedea prin ploaia asta; ai plecat. Uneori visele devin realitate, alteori raman doar niste ganduri in briza inocenta a verii.

     Asteptarea a fost raspunsul meu, dar din ce in ce mai multe intrebari ma inconjoara, si toate duc in fata usii tale; prefer sa ma minti in fata, macar asa stiu ca mai comunicam, dar nu; suntem aproape doi straini pe strada. Tot ce pot sa-ti daruiesc sunt o dragoste adevarata si un zambet in loc de o lacrima, o imbratisare in loc de o palma aspra peste fata, si un sarut in loc de un infinit de jigniri. M-am schimbat de atatea ori, doar ca sa te mai uiti la mine odata asa cum faceai cand ma iubeai, si asa m-am gasit pe mine, pe cine sunt cu adevarat. Dar aceasta “eu regasita” plange, simte cu adevarat totul, lupta si spera; nu minte, nu raneste, nu tradeaza. Ma asteptam sa fiu ceva mai mult, dar e de ajuns o inima curata si niste ochi blanzi si sinceri, in care poti citi cine sunt cu adevarat, si in care te poti vedea pe tine amintirea noastra; mereu te-am ascuns intre gene si un zambet trist.

     As vrea ca maine sa fie una din zilele alea in care ma luai de mana si ne plimbam pe cele mai lungi alei ore in sir, sa ma imbratisezi si sa ma tii in brate cateva minute bune, apoi sa ma saruti incet pe gat si sa ma strangi de mana dreapta si sa te aud spunand “te iubesc” cu un zambet de copil prostut, apoi sa ma conduci acasa, sa ma saruti pe frunte si sa-mi zici “o sa-mi fie dor de tine” . Dar nu, maine va fi o zi ca ieri, sau ca astazi, in care totul o sa ramana un vis pe care il astept nerabdatoare cand apune soarele, asteptand sa adorm si sa te intalnesc in Raiul meu, visele; chiar daca mi-e greu cand ma trezesc si ascult melodia noastra in timp ce ma spal pe dinti si ma imbrac, pregatita sa plec in lupta lumii pentru inca o zi, mi-e dor de tine.

 - Imi pare rau...

 - Stii ce? Nici nu inteleg ce am vazut la tine!

 - Poftim?..

 - Da, pe bune! Chiar nu inteleg ce am vazut la tine!

 - M-ai vazut pe mine iubindu-te, iar acum ma vezi pe mine plecand...

 - Ce? ..

  Dar ea s-a intors cu spatele plecand cu pasi lenti, incercand sa il paraseasca, asteptand sa o strige sa se intoarca, dar nu a putut auzi decat pasii ei apasati de regret.

 El a ramas acolo, dar ea unde e acum?

  

You live in my heart when you're far away

     A trecut foarte mult timp, atat de mult timp incat nici nu stiu ce as mai putea spune despre tine. Poate de acum incolo o sa te ascult, dar nu o sa te mai cred; mi-am invatat lectia. Te caut pe fiecare strada pe care merg, si parca as vrea sa te vad acolo facandu-mi cu mana si zambindu-mi. Cred ca imi doresc toate astea pentru ca tu esti singurul din mintea mea. Dar daca maine, sau poimaine, sau chiar acum, voi gasi uitarea? Daca o sa dau peste urmatoarea iubire, te voi uita de tot? Ai merge mai departe? Te-ai bucura sau te-ai enerva ca in sfarsit pot spune ca sunt fericita? Adica de fiecare data cand imi vorbesti, imi arati o veche parte din amintire, de parca mi-ai spune “inca sunt aici, dar nu vreau sa-ti arat asta” ; si totusi, daca asta ar fi adevarat, de ce acoperi totul cu o masca?

     Stii cat invarti  cutitul in rana? Cutitul asta este speranta asta idioata ca te voi vedea in fata casei mele, asteptandu-ma cu un zambet larg pe fata, si sarutandu-ma deodata, fara sa realizez, indragostindu-ne din nou. Mda, doar un vis, care acum devine cosmar, bantuindu-ma in fiecare zi. Fiecare sarut l-am inlocuit cu un pahar de vin, doar ca sa mai simt dulceata buzelor tale si incercand sa nu ma mai gandesc la tine. Poate tu nu mai ai nevoie de mine, dar eu am; nu ma intereseaza daca suntem doar la doua strazi  sau la mii de kilometrii departare, in momentul de fata tu esti aici, in inima, unde mereu ai fost de cand te-am cunoscut. Am tanjit atat de mult dupa aceasta dragoste care s-a facut scrum, iar acum iubirea asta ma distruge incet, in interior. Dar sunt o luptatoare, dovada ca nu am renuntat nici in ziua de azi, si crede-ma, nici nu am de gand prea curand.

     

                                            te iubesc .

                                           Ai grija iubire, cartile sunt pe cale sa se schimbe.  

Ti-am sters numarul din agenda, dar nu si pe tine din mintea mea

     Brusc am deschis ochii, iar intunericul m-a lovit. M-am ridicat pe marginea patului, mi-am aprins veioza si m-am uitat la ceas: 03.48 a.m. Atunci am realizat: te-am visat; nu-mi amintesc exact cum sau cand, dar te visasem. M-am ridicat din pat si m-am dus sa deschid geamul. Aerul rece a intrat repede in camera, dar ninsoarea inceata de afara ma facea sa-mi amintesc de acel vis. Usor, o lacrima mi-a cazut din ochiul drept; nu-mi venea sa cred ca inca te mai vreau dupa atata timp si dupa tot ce a fost intre noi. Toate acele certuri si jigniri m-au facut mai puternica, chiar daca m-au durut atunci,si uneori ma mai dor si acum cand imi amintesc, si sincer, mi-e dor de certurile noastre. Mi-e dor sa urlam unul la altul si sa aruncam cu lucruri ca nebunii, iar apoi sa ma iei in brate si sa-mi spui “iarta-ma, nu am vrut” . Cred ca vremurile alea s-au dus, iar acum doar ma uit in jurul meu. Poza ta inca este la mine in sertarul al doilea de jos, lantul de la tine inca este in cutia mea de bijuterii…iar lacrimile mele pentru tine sunt inca acolo, imprimate pe perna.

     Stii,  noaptea mi se pare cea mai lunga perioada, si nu in sensul rau. Noaptea iti simt cel mai mult lipsa.. adorm cu perna in brate, strangand tare din dinti, incercand sa-mi opresc plansul si tipetele de durere, blocate in gatul amortit. Fiecare "te iubesc" ma doare si fiecare atom din fiinta mea il simte la intensitate maxima, mai ales cand soarele apune. Dar ea a fost mereu compania mea blanda: noaptea. Niciodata nu m-a speriat, si niciodata nu m-a inghitit in intunericul ei, din contra; ea imi punea stele pe cer seara ca sa-mi lumineze cat de cat dorul si imi spunea ca nu ar trebui sa mai plang, caci si el este sub acelasi cer cu mine, si imi arata steaua noastra cand eu eram incoltita de durere. Nu toate lucrurile rele se intampla noaptea, din contra. Noaptea este cea mai linistita perioada din viata omului. Si noaptea m-am gandit cel mai mult la tine, si noaptea am putut simti amintirea, cu ajutorul viselor.

     Visele? Pff, se aseamana cu realitatea, dar nu sunt nici pe departe. Visele? Hmm.. as spune ca visele sunt dorinta realitatii, visele sunt o iluzie a realitatii; sunt ca un drog. Cand visezi, totul din jurul tau se destrama, urci incet pe treptele  norilor, crezand ca mergi spre fericire, dar apoi cazi in abis si te doare, pentru ca stii ca nu va fii niciodata real si speranta amplifica durerea ta. Si dupa ce cazi .. nu iti dai seama, incepi sa visezi din nou, in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare secunda.

IN ANOTHER LIFE I WOULD BE YOUR GIRL

     Cateva raze fragile de soare intra timide prin draperie, incercand sa ma incalzeasca. Nu are rost, nu am nevoie de ajutor, nu concept ideea ca nu ma voi descurca singura cu tot razboiul pe care il voi duce. As pleca de aici, i-as lasa pe ei sa se lupte ca chiorii si mi-as baga picioarele si ti-as spune “La revedere, prostule! Descurca-te!”  , doar ca nu pot face asta, constiinta ma bate pe umar si ma intreaba ce s-a intamplat cu sentimentele mele pentru tine. Sunt tot aici, stai linistit; le port in fiecare zi in spate, impreuna cu regretele si amintirile alea nenorocite care nu ma ajuta deloc sa te uit.

     De fiecare data cand ies din casa, ocolesc locul in care ne-am cunoscut si in care m-ai sarutat prima data; il evit, de parca mi-ar fi frica sa te vad acolo asteptandu-ma – tu, cel care erai inainte sa pleci. Nu pot decat sa ma uit cu coada ochiului la acel colt de bloc si sa iti vad umbra, si trec mai departe ca si cum nu-mi pasa, dar pot simti cum mi se incordeaza fiecare muschi  si cum pentru o fractiune de secunda mi se incetoseaza privirea. Ma simt oribil cand realizez ca prorpiul dusman sunt pur si simplu eu; ma simt groaznic cand imi dau seama ca asta este ceea ce mi-ai facut tu. Imi doresc si visez prea mult .

     Mi-ai spus ca ma iubesti, dar acum imi arati cat de putin..As spune cat sunt de trista,  as spune ca nu sunt, doar scriu: azi e o zi, maine habar n-am ce-o sa fie, da azi e doar azi. Ma gandesc la tot ce a fost intre noi si nu inteleg de ce, ma uit la cine sunt si nu-mi vine sa cred si mai departe vad doar cum as vrea sa fiu. Cum sa te am daca in jurul meu e doar lumina iar eu sunt intunericul? Traiesc in acest decor sumbru si imi urmez incet drumul meu, asteptand ceea ce niciodata nu va mai veni. ..

      

           Daca vrei sa ma iubesti din nou, cauta-ma, dar nu stiu daca o sa ma mai gasesti.