A trecut foarte mult timp, atat de mult timp incat nici nu stiu ce as mai putea spune despre tine. Poate de acum incolo o sa te ascult, dar nu o sa te mai cred; mi-am invatat lectia. Te caut pe fiecare strada pe care merg, si parca as vrea sa te vad acolo facandu-mi cu mana si zambindu-mi. Cred ca imi doresc toate astea pentru ca tu esti singurul din mintea mea. Dar daca maine, sau poimaine, sau chiar acum, voi gasi uitarea? Daca o sa dau peste urmatoarea iubire, te voi uita de tot? Ai merge mai departe? Te-ai bucura sau te-ai enerva ca in sfarsit pot spune ca sunt fericita? Adica de fiecare data cand imi vorbesti, imi arati o veche parte din amintire, de parca mi-ai spune “inca sunt aici, dar nu vreau sa-ti arat asta” ; si totusi, daca asta ar fi adevarat, de ce acoperi totul cu o masca?
Stii cat invarti cutitul in rana? Cutitul asta este speranta asta idioata ca te voi vedea in fata casei mele, asteptandu-ma cu un zambet larg pe fata, si sarutandu-ma deodata, fara sa realizez, indragostindu-ne din nou. Mda, doar un vis, care acum devine cosmar, bantuindu-ma in fiecare zi. Fiecare sarut l-am inlocuit cu un pahar de vin, doar ca sa mai simt dulceata buzelor tale si incercand sa nu ma mai gandesc la tine. Poate tu nu mai ai nevoie de mine, dar eu am; nu ma intereseaza daca suntem doar la doua strazi sau la mii de kilometrii departare, in momentul de fata tu esti aici, in inima, unde mereu ai fost de cand te-am cunoscut. Am tanjit atat de mult dupa aceasta dragoste care s-a facut scrum, iar acum iubirea asta ma distruge incet, in interior. Dar sunt o luptatoare, dovada ca nu am renuntat nici in ziua de azi, si crede-ma, nici nu am de gand prea curand.
Ai grija iubire, cartile sunt pe cale sa se schimbe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu