In timp ce ultima mea gura de aer este desenata acum in stele, eu inca lupt impotriva propriului meu destin; nu mai stiu ce simt. Te simt departe si simt ca nu te intorci la mine, iar acea parte din mine, acel tu, acea amintire, te vrea inapoi. Un ultim trandafir este presat intre paginile povestii noastre, si eu nu te mai pot vedea prin ploaia asta; ai plecat. Uneori visele devin realitate, alteori raman doar niste ganduri in briza inocenta a verii.
Asteptarea a fost raspunsul meu, dar din ce in ce mai multe intrebari ma inconjoara, si toate duc in fata usii tale; prefer sa ma minti in fata, macar asa stiu ca mai comunicam, dar nu; suntem aproape doi straini pe strada. Tot ce pot sa-ti daruiesc sunt o dragoste adevarata si un zambet in loc de o lacrima, o imbratisare in loc de o palma aspra peste fata, si un sarut in loc de un infinit de jigniri. M-am schimbat de atatea ori, doar ca sa te mai uiti la mine odata asa cum faceai cand ma iubeai, si asa m-am gasit pe mine, pe cine sunt cu adevarat. Dar aceasta “eu regasita” plange, simte cu adevarat totul, lupta si spera; nu minte, nu raneste, nu tradeaza. Ma asteptam sa fiu ceva mai mult, dar e de ajuns o inima curata si niste ochi blanzi si sinceri, in care poti citi cine sunt cu adevarat, si in care te poti vedea pe tine amintirea noastra; mereu te-am ascuns intre gene si un zambet trist.
As vrea ca maine sa fie una din zilele alea in care ma luai de mana si ne plimbam pe cele mai lungi alei ore in sir, sa ma imbratisezi si sa ma tii in brate cateva minute bune, apoi sa ma saruti incet pe gat si sa ma strangi de mana dreapta si sa te aud spunand “te iubesc” cu un zambet de copil prostut, apoi sa ma conduci acasa, sa ma saruti pe frunte si sa-mi zici “o sa-mi fie dor de tine” . Dar nu, maine va fi o zi ca ieri, sau ca astazi, in care totul o sa ramana un vis pe care il astept nerabdatoare cand apune soarele, asteptand sa adorm si sa te intalnesc in Raiul meu, visele; chiar daca mi-e greu cand ma trezesc si ascult melodia noastra in timp ce ma spal pe dinti si ma imbrac, pregatita sa plec in lupta lumii pentru inca o zi, mi-e dor de tine.
- Imi pare rau...
- Stii ce? Nici nu inteleg ce am vazut la tine!
- Poftim?..
- Da, pe bune! Chiar nu inteleg ce am vazut la tine!
- M-ai vazut pe mine iubindu-te, iar acum ma vezi pe mine plecand...
- Ce? ..
Dar ea s-a intors cu spatele plecand cu pasi lenti, incercand sa il paraseasca, asteptand sa o strige sa se intoarca, dar nu a putut auzi decat pasii ei apasati de regret.
El a ramas acolo, dar ea unde e acum?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu