Let it all burn

      Au trecut nopti planse, au plecat zile cu soare si ger, am simtit briza calda a acestui an. Si tot la fel de multe zile o sa fie ... Nu imi vine sa cred ca este ultima zi; ma simt altfel, diferita. "Gata, tot ce s-a intamplat anul asta ramane aici. Eu merg mai departe, de la anul gata!"  - oare chiar sunt adevarate aceste cuvinte si pentru mine? Eu le-am spus, dar nu le cred nici un pic, nici macar nu le pot privi. Pana si in aceste ultime clipe sunt cu gandul langa tine, in dreapta ta, exact asa cum obisnuiam sa fiu acum un an, sau mai bine zis doi, caci si anul acesta e pe sfarsite si incerc sa simt ultimele clipe.
      Nu vreau sa dau timpul inapoi, chiar daca as schimba cateva greseli facute; nu are rost.Tu m-ai invatat sa accept inevitabilul, si crede-ma ca te-ai descurcat foarte bine. Se spune ca durerea schimba oamenii, deci tu ai facut asta? Sau a fost alegere de care nu mi-am dat seama si am ales ce nu trebuie?

Come home, don't make me sleep alone

      Totul se schimba, inclusiv eu .. nu stiu daca e ceea ce vreau sau ce am vrut, dar situatia asta e din ce in ce mai grea de suportat. Simt ca vreau prea multe lucruri deodata, prea multe de facut. Tacerea ta parca imi vorbeste non-stop si nelinistea mea parca te zguduie; realitate sau iarasi imaginatia mea?
     Uneori cand imi inchid ochii imi imaginez ca totul e bine, dar nu e de ajuns. Te vreau aici.
     Incep sa-ti strig din nou numele in sunetul ploii otravite, ca o proasta, pentru ca asta sunt. Imi amintesc totul de parca s-a intamplat acum cinci minute; acea voce plictisita dar care regreta, spunand acele cuvinte atat de seci : "ne despartim, asta e. aha, hai ca vorbim, aha. pa" . Si apoi gandul imi striga "nu plange, nu acum! sa nu te auda, sa nu te vada asa! nu in fata lui!" . Dar apoi apare prima lacrima, apoi a doua... si asa, incet, s-a creat raul dorului meu, pe care incerc sa-l parcurg doar ca sa te mai vad pe tine, cel deodata, nu acest ... monstru. "Te iubesc, nu m-am simtit niciodata asa de bine cu o persoana, pe bune!" - iti amintesti? Mi-o spuneai de atatea ori, dar acum pe bune, chiar a insemnat ceva?
      Tot ce a ramas dupa tine a fost doar o tigara stinsa, un zambet fals pe fata mea, si o minciuna traita. M-am chinuit in fiecare dimineata sa deschid ochii si sa nu plang, incercand sa ma imbrac si sa ies afara dintre acesti patru pereti albi, care imi amintesc de noi, caci asa era si sufletul meu cand ma tineai de mana; incerc sa mananc ceva, chiar daca stomacul meu refuza pentru ca simte absenta ta si a fluturilor care mi-i creai. Acelasi lucru, in fiecare zi; nu o mai pot duce asa. Ori ma opresc, ori ma arunc in bratele soartei si ce-o fi, o fi.
 
     As vrea ca macar odata, o singura data sa stiu ce gandesti, daca iti e dor, daca iti mai amintesti de mine si de tot ce am trait impreuna, de acele mangaieri si de acele imbratisari in care ne simteam inimile batand, si da, poate am vazut prea multe filme siropoase sau poate doar am luat-o razna sa spun asta, dar ... imi lipsesti, strain al inimii mele .

Te rog, dragul meu ecou, nu-mi mai sopti, doar nu-mi aminti ...

The only remedy I know is I gotta let you go

      La un moment dat, dupa multa speranta si lovituri incasate, incepi sa-ti pierzi increderea; toata increderea in toti, in toate, chiar si in tine; incerci sa inlocuiesti frumosul cu ura, dar asta e cea mai mare greseala. Ura nu imbunatateste situatia, ci o amplifica, o mareste, si oricum ar fi, fie ca urasti sau ca iubesti, in ambele situatii tot acolo iti e gandul.

"El: dami o a doua sansa, lasa-ma sati arat ca imi pare rau, m-am schimbat! lasa-ma doar sa-ti dovedesc asta!"
     Aceste cuvinte te darama, pur si simplu; incerci sa nu le dai crezare, sa le alungi din cap si sa te mentii pe linia de plutire. Dar apoi imediat un tremur iti cuprinde corpul si inima te intreaba "daca ar trebui? daca i-ai mai acorda o ultima sansa? .. ultima. asa o sa stii de acum cine este cu adevarat" . Iar apoi incepe lupta dintre inima si creier, cand creierul lupta sa uite si cand inima te face sa-ti amintesti si sa simti tot ce a fost; ii mai acorzi o ULTIMA SANSA. Incerci sa faci totul mai bine, sa corectezi greselile facute in trecut, dar apoi se intampla! Din nou! El iarasi iti fura increderea cu una din prostiile pe care le face, si tot ce auzi este "mai dai o sansa, o ultima sansa ... doar una, el nu e asa"
   
     Gresit!
     
    ULTIMA = cea din urma; care se afla la sfarsit; care se afla in coada; dupa care nu mai urmeaza nimic .


     

Sageata timpului .

 

      A venit momentul, a venit clipa: trebuie sa renunt. RENUNT! Am pierdut acest tren, dar am de gand sa-l astept pe celalalt; chiar daca gara aceasta e pustie, sunt sigura ca in celalalt tren  ma voi urca, il pot auzi din departare. Mai e doar putin ... caci va fi o alta zi, o alta amintire, un alt tu, o alta eu, fara noi.
     Parca totul trece pe langa mine, chiar si timpul. Dar atunci unde sunt? Vreau sa ies din aceasta prapastie, nu mai pot sa resuscitez toate zambetele de atunci, sunt moarte de demult; adio amintiri.
     Nu indraznesc sa mai astept, pentru ca nu ajuta. Destinul nu este facut, tu ti-l faci singur, iar eu nu am de gand sa ramana asa facut de tine, vreau ca de acum eu sa scriu povestea! Realitatea este gresita, visele sunt realitatea; incercand sa fii altcineva, este o pierdere de timp a cine esti. Pentru ca daca nu gasesti ceva pentru care sa traiesti, gaseste ceva pentru a fi in stare sa mori.

     Dar dintre pahar si suflet, care e mai gol acum ? ...

Last Christmas ...

      Totul incepe din nou, iarasi imi este dor de tine. De ce tocmai acum? Totul era bine, eram aici cu celalat, iar acum furtuna incepe din nou in mintea mea: acea retinere, acel sentiment de bine, dar si de vinovatie, incercand sa fac totul sa fie bine si pentru mine, si pentru tine. E o lupta groaznica in interiorul meu, la nivelul pieptului. Constiinta imi spune sa te alung, sa te dau dracului si sa ma arunc in bratele lui! Dar inima e atat de indecisa incat imi pierd cumpatul si o sa plec de aici!
     Unde sunt eu? Ce vreau? Cand s-au intamplat toate astea? DE CE ?!
     Ce mi-am dorit de Craciun a fost o seara cu tine, ca pe vremuri; dar acum am realizat ca nu vreau asta. As dori ca acest Craciun sa-mi daruiasca alta amintire, altceva. Acum ma impac cu gandul ca nu mai esti langa mine tinandu-ma de mana stanga si incercand sa ma faci sa rad si gadilandu-ma; ma impac cu gandul ca anul acesta se termina inca odata cu mintea la tine.
     Uneori e foarte greu caci dorul imi zdrobeste tot corpul, si incep sa plang langa brad, dar stiu ca acum totul s-a schimbat, inclusiv noi. Dar crede-ma, chiar daca mai curg lacrimi, nu te gandi ca o sa vin inapoi la picioarele tale implorandu-te, asa cum te-ai obisnuit deja. Nu! Lacrimile mele sunt martore la tot ce a fost si ele stiu mai bine cand este cazul sa iasa afara, din cand in cand, sa caute amintirea si sa se intoarca inapoi.
     Anul trecut am rezistat, dar acum nu am mai putut si ele iarasi au iesit in cautarea ta, dar nu ma supar, stiu bine ca tu traiesti inca in mine, la marginea firii mele. Acum zambesc pentru ca imi amintesc! Am reusit sa-mi amintesc totul! Vocea ta, zambetul, atingerea, ochii aceia, mangaierea si tot ce e legat de tine. Nici un cadou nu-mi imi ia gandul de tine, de la noi, de la celalalt.
     Dar acum trebuie sa aman  acest razboi, nu pot gandi acum, deja ma cuprinzi in magia ta neagra si trebuie sa gasesc din nou  o cale de iesire. Craciun fericit, draga amintire! Te iub...! .. imi lipsesti..
 
   "Pe termen lung, sabia este infrânta de inteligenta." - Napoleon Bonaparte

"I wish he know that I ..." 

      
      

December, please, be good to me !

     Simt frigul intrandu-mi in oase, simt mirosul proaspat de cozonac pe care mama il pregateste in bucatarie, simt cana de ceai fierbinte in maini, privind furtuna de afara... Iarna aceasta o sa fie la fel de lunga ca cea de anul trecut care nu s-a terminat, ci continua pentru ca tu inca nu te-ai intors.
     E ciudat cum toate lucrurile au luat asa o intorsatura dintr-o data; Nu-ti imagina ca o sa te uit iubire, tu mereu o sa traiesti in mintea mea, oricat mi-ar fi ziua de plina si oricate persoane ar fi in jurul meu. Poate o sa pasesc cu altcineva alaturi si poate totul o sa fie bine, dar de undeva un gand imi va strafulgera mintea: TU. Mereu vei trai acolo, asa cum te stiam eu odata; nu pot sa te scot din fiinta mea.

   

                     

   











" There's only one thing two do, three words for you:

                     I LOVE YOU " 

     Nu am vrut sa ma indragostesc, dar am facut-o; nu am vrut sa-ti arat cat de mult am tinut la tine, dar nu m-am putut abtine; nu am vrut ca lucrurile cu noi doi sa mearga atat de departe, dar au mers. Inca incerc sa ma conving ca nu tu esti "acela" , dar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat cred mai mult asta si dobor tot ce am incercat sa construiesc dupa ce ai plecat. Odata ce incep sa ma gandesc la tine, nimic nu ma mai poate opri, orice ar fi in jurul meu. Nu exista lucru pe care sa nu-l fac ca sa-ti aud vocea, nu este lucru pe care sa nu ti-l aduc doar ca sa ma iei in brate.
     Cand ma uit in jurul camerei mele, totul imi aminteste de tine. Dar tu ai spus "hai sa ne punem zambetele false pe fata si sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat si totul e bine." Nu continua cu scuzele, nu sunt suficiente; dovedeste-mi.
     As face orice ca tu, bucatica de Rai, sa te uiti inapoi la mine; amandoi in alta viata, nespunandu-ne niciodata "adio". Acum totul s-a terminat, iar eu trebuie sa traiesc cu aceste decizii luate, stiind ca e mai bine asa, dar impotriva vointei mele.
     Ia-ma de mana trimite-ma din nou in vechea poveste. Nu am vrut sa te intalnesc dupa sfarsit, caci atunci eram doar niste copii. Si tot timpul am vrut sa iti dau o noua sansa, pentru te-am iertat si te-as ierta orice s-ar intampla, pentru ca pentru tine am fost cladita.

To be or not to be ?

        Dupa aceasta noapte de lacrimi, au venit si zorii, care mi-au amortit durerea si care mi-au orbit ochii cu o noua zi. Dar bataile accelerate ale inimii inca nu s-au potolit. inca doare, sa stii ..
        Doare sa sper ca tu te mai gandesti la mine cand toate stelele iti striga numele; doare sa stiu ca tu ma privesti asa: o ultima fata distrusa de viata care nici macar nu ar putea sa se uite la tine; doare sa stiu ca tu ai rade o viata de mine; doare sa stiu ca nu iti pasa; doare sa-mi omor timpul cu melodii care ne descriu pe amandoi. Toate astea dor si si-au lasat o amprenta asupra mea, si daca e sa se termine, o sa las totul sa se termine...dar nu asa.
 

         Tot ce mi-am dorit a fost sa te vad fericit, chiar daca nu cu mine; mi-am dorit sa ai tot ceea ce-ti doresti si toata fericirea pe care o vrei.  Dar acum vad ca nu asta imi doresc defapt; ce as vrea ar fi sa realizezi putin ce e in jurul tau, cine e in jurul tau; ce mi-as dori ar fi sa-ti amintesti, sa mai vizitezi si trecutul si sa nu te mai arunci atat in prezent, doar ca aici, in trecut, ma vei gasi pe mine, pe aceeasi banca pe care obisnuiam sa stam doar noi doi...eu asteptandu-te acolo asa cum faceam deobicei...si cum inca o fac.
         M-am aruncat in toate jocurile tale, ti-am crezut fiecare cuvant; dar fiecare pas pe care il fac ca sa ma apropii ma indeparteaza pur si simplu. Iar ignoranta si indiferenta  ta arunca cu pietre in mine numai atunci cand eu sunt slaba, adica acum. Uneori oamenii imi vad lacrimile, sau imi vad tristetea si ma intreaba daca sunt ok, iar eu trebuie sa mint si sa gasesc un motiv cat de cat bun, pentru ca nu pot sa le spun ce simt pentru tine, nu ar intelege, nimeni nu ar intelege; pentru ca tu ai fost o persoana care a devenit o amintire iar acum este o obsesie.
        Dar rana nu se vindeca cu lama rece a unui cutit.
        Pot sa fiu puternica, pot sa rezist, pot sa raman in picioare, asta atata vreme cat nu e vorba de tine, pentru ca in fata ta nu rezist: in fata ta ma inmoi, respir greu, ma ia ameteala fara nici un motiv iar inima imi bate atat de repede incat ma mir ca inca nu s-a rupt in doua. Nu ma pot controla in fata ta.
       Mi-am spus de atatea ori ca totul s-a terminat, ca am lasat totul in spatele meu, ca toate amintirile sunt prafuite, dar apoi rasuflu de usurare ca "te-am uitat" , iar praful se duce si rana incepe din nou sa usture.
     Se spune ca a trai singur e mult mai usor, dar asta a fost pana sa te cunosc pe tine.
     E greu sa-ti exorcizezi mintea de amintirile cu tine, si sa inchizi ochii atunci cand ele te bantuie; mi-e greu sa te parasesc, sa te uit, dragul meu demon.

What a rainy ending given to a perfect day ..

   Intotdeauna am fost langa tine si te-am sprijinit, te-am tinut de mana cand toti iti intorceau spatele; te-am imbratisat atunci cand tremurai de nervi, si te calmam; am vorbit cu tine chiar si atunci cand imi venea sa apas pe tragaci ca glontele sa te nimereasca mai repede. Si acum... inca sunt in spatele tau.
   M-am saturat de teatrul asta infect pe care il joc...mi-e sila de mine. Uneori vreau sa se termine totul mai repede, fara sa ma uit in spate si sa-mi pese de ceva; dar alteori realizez ca pur si simplu nu mai am de ce sa sper si incerc sa imi fac un mic zambet pe fata. Nu are rost sa te mai jignesc si sa te infrunt, pentru ca tu mereu vei castiga in jocurile tale, mereu voi pierde in fata ta.
   Nu pot distruge ce nu a fost aici, si mai ales, oricat as vrea, nu te pot distruge pe tine. Eu am fost cea visatoare si tu ai fost palma realitatii. Aminteste-ti de mine, aminteste-ti de noi si de tot ce eram: o copilarie, o joaca, dar care era adanca si care a creat cicatrici permanente.
    Si te rog, in timp ce tu mergi mai departe si eu incerc sa ma ridic, arunca o privire in spate si uita-te in adanc in ochii mei, caci asa poti citi cu adevarat cine sunt. Probabil niciodata nu ti-ai dat seama, dar poate odata si-odata o sa-ti deschizi inima in fata mea si o sa realizezi ca eu am fost printre unicele persoane care nu te-au iubit numai pe tine, ci si defectele tale. Si stii de ce? Pentru ca tu ai fost "primul si ultimul" al meu. Si chiar si asa, sunt mandra de asta. Ma bucur ca dintre toti te-am ales pe tine; nu pot regreta ceva ce m-a facut fericita.

   

My head says "who cares?"
But then my hearts whispers "me..." 

He taught me how to love, but not how to stop .

     Ieri aveam atat de mult timp, puteam sa-ti dau iubire si sa-ti zambesc; puteam sa te strang in brate si sa te ridic spre cer.

    Acum nu mai pot nici sa-ti vorbesc, sa-ti scriu. As vrea sa-ti cer doar sa-mi spui "ramas bun" . Ai plecat fara un cuvant, fara o explicatie. As vrea doar sa te rog sa ramai. Doar pana maine... Caci maine vine din nou.  Iar visele iar apar.

    Inchide ochii si spune-mi ca ma vezi. Zambeste, dar spune-mi ca ti-e dor de mine. Cheama-ma, si vino dupa mine, urmeaza-ma. Intinde-mi mana pana ma vei salva.  Ca sa te ascult, sopteste-mi.  Daca vrei sa alerg dupa tine, doar mergi mai departe. Scrijeleste-mi numele pe o bucata de piele .

    Iubeste-ma! Iubeste-ma cu adevarat si distruge-ma! Distruge-ma, dar pastreaza-ma.

    Te pot auzi ca nu vrei sa vorbesti.

    Lasa-i sa faca ce vor, caci nimeni nu invata din greselile lor.

    Pentru ca tu esti obsesia mea, religia mea, confesia mea, intrebarea si raspunsul, concluzia. Da, tu esti, tu esti ..

     Esti singurul pe care il doresc. 

" Because we don't remember days, 

       we remember moments. " 

WHEN YOU SAID FOREVER, YOU MEANT A FEW MONTHS

    Puteam sa jur ca vei fi acolo! Putea fi totul mai bine! Puteam sa te astept pentru totdeauna! Si ... cred ca asta fac in cele din urma. Chiar daca rana a ramas deschisa dupa 365 de zile sau chiar mai mult, inca mai sangerez si te astept. Si da, stiu ca nu vei veni niciodata. Dar ce altceva pot sa fac? Se vede ca lipsesti ..
    Uneori visez ca esti langa mine, doar ca sa-mi simt bataile inimii. Chiar daca tu esti acum cu EA, eu te astept, si inca iti iubesc zambetul, rasul, glumele, privirea aceia la care ma puteam uita pentru o eternitate si o zi, care ma facea sa tremur. Mi-e dor de tot, tot ce e legat de tine. Simt nevoia sa ma tii in brate, sa-mi spui din nou "nu ar trebui sa te intereseze ce spun altii, crede-ma" ; si te-am crezut, dar de ce inca pun suflet la tot ce faci, tot ce spui? Ma simt de parca nu te-as cunoaste.
    Acum nu-mi mai amintesc nimic; nu-mi amintesc gustul buzelor tale, nu-mi amintesc cum ma sarutai, nu mai tin minte nici vocea ta sau modul in care ma atingeai. Si totusi, mi-e imposibil sa te uit, mi-e imposibil sa nu te mai iubesc. Creierul imi spune "nimeni nu e mort, de ce mai plangi?" , dar el nu stie ca rana e inca deschisa iar sufletul meu lupta sa respire.
    Lumea se schimba, mereu va fi la mijloc si ma va impiedica, dar dupa atata timp eu inca ma gandesc la ce sa fac sa te mai pot avea... As lupta pana la ultima picatura de sange, doar ca nu mai am curaj. Nu am cum sa te tin cu forta, pentru ca nici macar nu te-am cunoscut, cu mine ai fost ceea ce nu erai. Dar totusi, simt ca te stiu mai bine ca oricine... ca pot sa ghicesc ce vei spune, ce simti ... Sau doar mi se pare si iarasi incep sa visez iar apoi sa cad si sa incerc din nou sa ma ridic.

"Dragostea inseamna sa dai sansa cuiva sa te distruga,

 avand incredere, si stiind ca niciodata nu o va face"