incomplete.

Am incercat sa merg mai departe ca si cand nu te-as fi intalnit vreodata, dar sunt niste voci, niste imagini care imi amintesc de noi. Ma trezesc de multe ori in toiul noptii cu ochii in tavan, realizand ca in urma cu cateva secunde tocmai te-am visat. Iar incetul cu incetul dorul ma oboseste incat ma omoara in interior, dar imi da putere sa lupt cu exteriorul. In cele din urma i-am invins pe cei care mi-au pus pistolul la tampla, mi-am depasit limitele, dar tu ai ramas motivul pentru care deschid ochii dimineata. Este o aberatie faptul ca persoana care reprezinta propria fericire este totodata si suferinta, ca poti iubi si uri, amandoua in acelasi timp. M-am pierdut, ma uit dezorientata in toate directiile, vreau sa gasesc un remediu pentru tot ce simt, pentru toata otrava asta care se plimba in jurul inimii , incerc sa gasesc o cale... dar una e mai proasta ca cealalta.
Afara se intuneca, felinarele se aprind. Iar in colt.. aceeasi masa, acelasi geam, acelasi pahar de vin; acelasi om.

stand by me

L-am abandonat, am lasat ca timpul sa treaca peste el, plecase. Nu a mai dat nici un semnal, era tacut, aproape inexistent. La fel si eu. Ieri m-a sunat, vroia sa-mi auda vocea, si sa ma vada. Ce vrea?! Cred ca uneori trebuie sa dispar pur si simplu ca sa i se faca dor.

I'm ready

A trecut ceva vreme de cand ti-am spus ultima data ca te iubesc, sau de cand am regretat ca nu am putut sa te fac indeajuns de fericit incat sa ma alegi pe mine. Ceasul ticaie, timpul trece, sunt singura, sunt rece; simt cum ma inraiesc efectiv, cum sorb putere dintr-o sursa necunoscuta. Ma uit in oglinda si de fiecare data vad cum chipul mi se intuneca din ce in ce mai mult. Am crezut ca nu voi mai iubi niciodata, dar am facut-o, iar asta a scos inima din  mine; toata bunatatea, rabdarea, mila si dragostea au fost pierdute in neant. Si nici macar nu ma mai stradui sa le adun inapoi, la piept.. nu ar avea rost, caci tot a ta voi ramane. Imi tulburi somnul, te visez in fiecare noapte, iar cea mai cruda parte a povestii este cand ma trezesc dimineata, si suna ceasul, nu telefonul cu "buna dimineata, scumpo!" , iar cafeaua e mai amara ca deobicei. Mi-e frica de propria persoana. Mi-e frica de faptul ca nu te voi distruge numai pe tine, ci si pe mine. Asta inseamna iubire? Ca esti parte din mine si odata cu tine ma ingrop si pe mine?

you can't break a broken heart

Imi complic existenta, fara rost, sunt amenintata de o tornada care va avea loc la nivelul inimii, si nu stiu daca voi fii destul de pregatita. Nu ma mai simt capabila sa pot iubi, caci totul a fugit de sub ochii mei; nici macar ura nu a ramas. A ramas nimic. Se spune ca iubirea e antidotul pe care toti il cauta cu disperare, uneori toata viata, dar tot ce a facut ea a fost sa ma ingroape usor. Stiu ca nu sunt singura, doar ca nu simt asta. Oscilez de la o extrema la alta, iar tot echilibrul nu e decat un vis. M-am innecat in alcool nopti intregi, am fumat tigara dupa tigara pana le-am dat dracu'  pe toate si pe toti. E liniste. Frunzele nu aleg cand sa cada, ele cad toamna. Nu noi alegem cand sa fim fericiti sau cand sa cadem, cand sa iubim sau cand sa uram, cand sa ajutam sau cand sa ignoram. Pentru ca atunci cand vine vremea, pur si simplu se-ntampla; fara obiectii, fara nici o avertizare. Cica asa e in viata: suferi ca sa fii fericit.