Popas

Imi este dor.
Imi este dor de tine...
Sunt seri ca acestea cand imi este cel mai dor de tine!

Sunt seri ca acestea cand nici rutina, nici rapoartele de la job, nici cursurile, zorile, alergatul scarilor de la metrou sau ninsoarea de afara nu mai fac fata lipsei tale. Sunt seri ca acestea cand imi amintesc de noi.
Sunt seri ca acestea cand plang de dor. Suspin la gandul ca in atatea zile, luni, ani, soarta nu a ales nici macar sa te intalnesc intamplator pe strada. Uneori ma intreb daca doar te-am visat sau ai fost cu adevarat in viata mea. Suspin la gandul ca de cand ne-am spus adio, nu m-am mai simtit completa. Am cautat neincetat sa ma reintregesc tinand alte maini in mana mea si sarutand alte buze atat de asemanatoare cu ale tale, dar in zadar. Suspin la gandul ca praful timpului a acoperit amintirea mea.
Sunt seri ca acestea cand zambesc peste lacrimile ce mi-au incalzit obrajii reci de afara. Zambesc pentru ca sunt mandra ca am fost langa tine, la bine si la greu. Zambesc pentru ca ai crescut copila din mine care alerga desculta prin iarba si care astazi calca apasat tocurile spre birou. Zambesc pentru ca ma certai si imi explicai cand considerai ca gresesc ca sa invat si sa imi depasesc limitele. Zambesc pentru ca doar cand adormeam in bratele tale nu ma trezeam noaptea. Zambesc pentru ca tu nu imi spuneai ce simti prin cuvinte, ci prin gesturile tale mici.

Sunt seri ca acestea cand imi este cel mai dor de tine!
Imi este dor de tine...
Imi este dor.

"A fost iubire ? Sau minciuna lunga?

Te rog da voie gandului curat
Din departarea mea sa te ajunga
La orice nume azi te-ai fi mutat."

Let's raise a glass or two to all the things I lost on you

Au trecut cativa ani de cand ne-am despartit, si mai am o viata inainte sa te iubesc in continuare, tacut, puternic, mult, platonic, din coltisorul meu... Chiar nu credeam ca inima mea va ramane sus si tare, batand in continuare pentru o amintire veche de pe meleagurile adolescentei, intreband "dar daca...?" . Cum se poate ca dintre toate povestile pe care le-am trait, tu sa ramai preferata mea? Chiar daca este cu final trist...
Scriu. Stii ca este tot ce am avut si ce am. Si daca iti vei aminti de mine, stiu ca nu ma vei cauta pe mine, ci gandurile, simtirile, si vei veni direct aici. Imi vei cauta cuvintele.
Imi privesc reflectia din geam si vad femeia care imi doream sa devin, vad femeia cu teluri inalte care sare din ce in ce mai sus sa le atinga, ma vad exact asa cum imi doream sa fiu dupa ce ai plecat. Insa vad in ochii ei aceeasi naivitate pe care o stiai si tu. Cum este posibil sa nu uiti iubirea unui om care te-a imbratisat cand tu fugeai de dragoste ca un copil stangaci prin nisip? Nici macar eu nu stiu de ce fugeam.
Tu? Tu deja stii ca este vorba din nou despre tine.
Iar eu? Stiu ca nu o sa ma opresc, ca sunt luptatoarea pe care o credeai, ca nu o sa renunt niciodata, orice ce ar fi. Stiu ca de abia ajungand aici, la ultimele cuvinte pe care urmeaza sa le mai tastez, totul ti se pare dubios, inutil, las, o prostie si ca vei rade, iar cel mai probabil, daca nu deja ti-ai spus-o, iti vei repeta de cateva ori in gand "saraca de ea... chiar ca e plecata cu capul!"
STAI! Inainte sa inchizi si sa pleci din nou, asteapta o secunda! Iti mai zic ceva si te las. Nu am vrut sa te sperii cu aceste cuvinte asternute... sa nu iti fie frica de o femeie care te iubeste; e inofensiva. Nu, nu vreau mila, chiar daca poate sunt demna de ea. Si sa nu iti fie frica de timp. Timpul si-a facut treaba pana la capat: tu esti bine si fericit, iar eu sunt bine.

"Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate."

Am sa te iert in fiecare noapte, si ai sa ma minti in fiecare zi

Timpul a trecut, iar eu am lasat pur si simplu sa se astearna praful peste tot ce insemna el. Daca imi doream cu adevarat sa imi distrug singuratatea, oricine ar fi fost de ajuns. Insa eu nu doresc pe oricine. Am preferat sa ma opresc din tot zbuciumul in care ma invarteam, si m-am asezat pe o banca, ascultandu-te cuminte ca un copil mic. Mi-ar fi placut sa iti fiu adapost, pansament sau icoana, dar am renuntat sa incerc sa te mai ating; tu nu mai esti al meu. Visele de noptile trecute cu tine au fost singurele care m-au dezlegat de realitate si de dementa, cuvintele tale au fost singurele care au reusit sa mai mangaie sufletul asta chinuit... si sa micsoreze pentru cateva ore prapastia dintre noi. Am inchis ochii ca sa te privesc indeaproape si sa simt vechiul miros al parfumurilor noastre, impreunate.

Sper ca totul s-a datorat absentei mele, caci daca vreodata m-am ascuns in propria umbra, nu a fost nimic altceva decat incapatanarea si orgoliul tau la mijloc. Dar astazi am lasat armele jos, astazi, contrar ratiunii mele, mi-am dorit sa fiu a ta din nou, pentru totdeauna. Nu stiu unde ai fost pana acum, dar vreau sa stiu unde esti si incotro o iei.

"Greu îmi e si greu îti e si tie
cu acest fel de a trai al meu,
totusi, vreau sa stii ca, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fara care-ar fi cu mult mai greu."

viața mea în șahul tău

Poate candva va voi spune povestea ochilor care m-au ucis, insa...
Daca inchizi ochii numai cateva secunde, dragul meu, ma vei putea vedea. Si daca te vei stradui putin, ma vei putea auzi cum iti rostesc aceste cuvinte. Sau poate pentru o secunda, chiar ma vei resimti. Realizez cat si cum a trecut timpul peste noi, si ma intreb daca mai poti vedea prin ambalajul meu frumos copila care a crescut si s-a maturizat, a luat viata in piept si a devenit... femeie. Ti-am scris atatea scrisori care nu au ajuns niciodata la tine pentru ca nu am avut un timbru sau o inima sa lipesc pe spatele lor ca sa ti le trimit. Si chiar si fara inima, ceva inca pompeaza liniste in venele mele la fiecare cuvant, rece sau cald, pe care mi-l adresezi din cand in cand. Ceva pompeaza in mine acceptare, atata vreme cat esti fericit. Acest ceva potoleste furtunile din mine, linisteste apele si opreste zbuciumul nebun din tot rationamentul meu omenesc, si incalzeste stanga pieptului. In ciuda nesentimentului pe care ar trebui sa ti-l port, sorb din cafea si habar n-am de ce incerc sa imi elucidez misterul, ca sa il pot descifra si pe al tau. Caci pana nu ma voi cunoaste si impaca cu mine, spune-mi tu cu ce drept sa indraznesc sa visez la tine?

"Iată, corzile stelelor vuiesc
lumesc, nelumesc
Uite, semne se-arată în lume
bune, nebune
Şi tu, ce mai faci, dragostea mea?
Umbra ta, spune-mi-o, căruis-o dărui, s-o nărui?..."

Rehab

Am tot plecat ca sa ma intorc, m-am plimbat printre atatea inimi, nu am mai cautat nici macar fericire in toata lumea asta, dar cumva tot imi doresc sa ma aflu pe aleea spre sufletul tau. Simt ca nu apartin acestui loc, ci doar inimii tale. Am dus fiecare plan la bun sfarsit. Deci pot afirma ca sunt ipocrita daca cer atunci cand nu mi se mai poate darui? Imi complic zilele existentei fara rost. Cand ne nastem nu ne doare, plangem de bucurie pentru  ca ne eliberam si lumina noii lumi ne invadeaza retina. Insa cand in viata murim, ne doare, sangeram, suferim. Oare de cate ori trebuie sa murim ca sa renastem, sa ne eliberam?
De cate ori sa te mai doresc ca sa nu te mai vreau?
De cate ori sa imi amintesc de tine ca sa te uit?
De cate ori sa plec ca sa ma intorc?
De cate ori sa te astept si tu sa nu mai vii?
De cate ori in viata sa mai mor ca sa revin in randul celor fericiti?

"Cu tine e-mpacare si e lupta, 

Cu tine este tot si e nimic, 
Cu tine-mi infloreste lancea rupta, 

Cu tine sunt si mare, sunt si mic."

paradox vrednic de mila

Sa cunosti un strain mai bine decat pe tine insuti...
Sa stii cum arata, cum il cheama sau ce ii place sa manance. Sa il cunosti de la firele parului din cap pana la degetul mic de la picior, fiecare atom din piele, forma buzelor sau a genelor.
Sa stii cum isi fumeaza tigara cand e suparat, trist, fericit sau emotionat.
Sa stii cum isi sufla nasul cand e racit, cand rade cu pofta la o gluma buna, cum isi tine mainile in buzunar sau cum isi da parul pe spate.
Sa stii ce isi doreste si vazandu-l cum lupta pentru visele lui.
Sa stii ca nu o sa adoarma pana ce nu ii spui noapte buna.
Sa stii cum se bucura de primul fulg de nea sau cum alearga cand a simtit prima picatura de ploaie.
Sa stii cand prefera ceai sau cafea, si cat doreste sa le indulceasca.
Sa stii cand zambeste fortat sau iti ofera un suras cald.
Sa stii cand inca te iubeste sau nu...
Sa il stii, sa il simti...
Sa cunosti cel mai bine un om strain din viata ta, dar sa fiti straini...

"Pe lânga plopii fara sot 

Adesea am trecut; 

Ma cunosteau vecinii totii, 

Tu nu m-ai cunoscut.

 La geamul tau ce stralucea 

Privii atât de des; 

O lume toata-ntelegea ,

Tu nu m-ai înteles."

Unele lucruri pot fi vazute doar daca inchizi ochii

Uneori oamenii din viata noastra se schimba atat de mult, atat de subit, incat devin inevitabil straini. Dar ce se intampla atunci cand noi insine ne transformam la nivelul sufletului si nu ne mai putem recunoaste nici macar in oglinda? Ghimpata este clipa in care trebuie sa faci cunostinta cu propria persoana. Suntem catalogati, primim o multime de etichete fara sens, ni se atribuie diferite caractere, iar de aceea ne pierdem, cel mai probabil. Sunt multe cai pe care le putem urma, dar totusi ne oprim la rascruce ca sa asteptam un tovaras de drum, insa unii oameni sunt singuratici, pur si simplu; sunt condamnati sa isi accepte conditia neinteleasa de ceilalti si aspiratia catre singuratate si independenta si sa paseasca mai departe numai cu o valiza intr-o mana si cu visele in cealalta. Probabil de aceea am si plecat singura la drum... chiar daca nu mi-am acceptat pe deplin natura.
Sunt momente in care mai privesc in spate, in care as suna acasa sa iti spun cat imi lipsesti, sa te vad macar o ora si sa ma bucur de noi.  Am avut o rabdare inalta cat muntii pentru ca tu ma schimbai in tot ceea ce nu puteam fi, dar incet mi-am pierdut speranta si am fugit fiindca "acasa" nu ma pot intoarce, cand propria mea casa si-a deschis toate usile si ferestrele, si-a zguduit peretii, mi-a spus ca s-a saturat de mine si m-a dat afara din ea; mi-a fost interzis sa ii calc pana si treptele. M-a aruncat din bratele ei in plina strada, de fata cu toti vecinii, a urlat din toti rarunchii sa nu ma mai intorc si sa urmez rasaritul. Dar peste ani poate voi mai ajunge pe aici, casuta mea va avea o noua stapana, va fi frumos restaurata, se vor auzi rasete si tropote de copilasi, iar eu ma voi uita la clanta cu o dorinta arzatoare sa o apas si sa recuperez tot ce e al meu. Insa as complica lucrurile si mi-am promis ca nu voi mai lasa trecutul sa-mi dicteze destinul. In fond, tu, casuta mea, vei avea o soarta mai buna decat a mea, se va instala o proprietara noua in inima ta si vei fi fericita. Eu voi simti doar gustul amar al fostei pasiuni, inca incercand sa-mi accept conditia si sa merg mai departe pe strada... spre alt regat gol pe care sa-l conduc...

"Nu te mai ascunde, 

Mi-au zis toate lucrurile 

Şi toate sentimentele

Pe care am încercat să le leg 

La ochi."