stai langa mine ca-n prima zi.

Sunt prea multe, prea multe de spus, de facut, de asteptat, de indurat. M-ai lasat in ploaia de afara, dar stii si tu cum e.. cel care te-a uitat o sa te implore sa-i calci pragul inapoi, sa iti ofere mirosul aromat de cafea si cuvinte dulci. Habar n-am cand o sa fie asta; maine, poimaine, peste o luna, sau doua, sau 1 an, sau poate cand vom avea parul carunt si ne vom plimba pe aleea pe care ne-am indragostit.. sau poate niciodata.
Cateodata trebuie sa lasi si de la tine. Cateodata poate doar trebuie sa iti lasi durerea sa danseze in pieptul tau, sa o lasi sa se aseze si sa o accepti. Accept faptul ca nu te vad cu saptamanile, si numai zece minute cu tine ma fac sa zambesc, dar ma pierd singura in toate prostiile cand nu am suportul tau.
Mi-e atat de dor de tine, incat imi calc pe inima si te sun; si tot ce aud e ocupat la capatul firului.

opreste-te o secunda.

Vremea se raceste; la fel si eu. Dar tu esti acel ceva ce ma incalzeste in interior. Poate nu mai am atat de multe sa iti spun, dar stiu ca ne-a fost bine.. si am inteles prea tarziu dragostea, abia dupa ce ai plecat. E totul despre ideea obsesiva a ce am gresit, ce a lipsit, ce n-a mers intre noi. Si totusi ne aruncam priviri unul in spatele celuilalt, stam unul langa altul si ne privim lung, si chiar daca nu vorbim, tacerea spune mai multe decat ne-am putea noi zice.. Cel mai rau este sa vezi ca tot ce ai iubit s-a transformat intr-un gol imens; ca tot ce ai iubit si ai strans la piept iti este atat de strain; ca tot ce ai iubit a ars; ca tot ce ai iubit s-a transformat doar intr-un trandafir ofilit, fragil.

sleep well, my angel.

"Esti puternica, Ioana" - fara tine nu mai sunt la fel de puternica. Iubirile trecatoare se vindeca cu ajutorul unui prieten, dar cand iti pierzi cel mai bun prieten in cel mai neasteptat si rapid mod, nimeni nu vindeca asta, decat timpul. Spuneai ca nimeni nu ar plange pentru tine, ei bine toti stam la capataiul tau acum si asteptam sa deschizi ochii; lacrimile nu sterg amintirea. Ai fost acolo pentru noi, si noi suntem aici pentru tine, din pacate prea tarziu.. Tu m-ai incurajat sa scriu blogul asta, il adorai, asa ca acest post ti-l dedic tie si copilariei noastre, tuturor amintirilor. Credeai ca te-a uitat cineva? inca curg lacrimi, sa stii.. ne-ai unit pe toti prin cel mai tragic accident, si ai strans inapoi legatura.. Incredibil. Tot ai reusit sa faci ce ti-ai propus, chiar si asa..
Te iubesc. Nu ai fost uitata, si nu vei fi niciodata.
Inca te asteptam acasa.

Vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi..

Nimeni va stii, nimeni va stii oare cand va fi..

regrete

Acasa?.. Nu mai am nimic; nici acoperis, nici pereti, usi, sau ferestre. Nici macar pe cineva in casa asta daramata. Putrezeste, totul devine din ce in ce mai ranced si printr-un pocnet din degete, casa mea cea frumoasa a disparut. Sunt pierduta, si nimeni nu ma gaseste, ci toata lumea ma acuza. Ma acuza de lucruri infecte pe care nu le-am savarsit in nici o viata. Nu mai vad nimic, lacrimile-mi ard ochii din ce in ce mai tare; nu mai simt nimic, sange deja a curs; nu mai pot sa vorbesc, plansetul mi-a stins vocea. Iar telefonul nu mai suna. Am ajuns in alt punct decisiv, singura. Sincer, si la cel mai serios mod, sper ca nu am pierdut razboiul.

pentru totdeauna

Plec; sau mai bine spus "as pleca" . Oricat as incerca sa fac pasi in alta directie, sunt de neclintit cand sunt langa tine. Visam atat de mult la viitor, si eu nici macar nu am mers peste trecut. Probabil ca nimeni nu o sa te inlocuiasca, si o sa ramai pe veci acea "dragoste adolescentina" de care o sa-mi amintesc in fiecare seara cand pun capul pe perna. Ai fost primul in inima.. nu ultimul, dar primul, si asta ma face sa compar totul si pe toti cu tine. E trist, si durerea persista, iar tu nu vezi.. nu vezi ca nu mai accept pe nimeni langa mine. De fiecare data ne despartim la rascruce cu acelasi gust amar, iar asta ma face sa te vreau tot mai mult, chiar daca ea este intre noi si imi zambeste, pentru ca nu stie o intreaga istorie pe care am scris-o impreuna.
Si stii care e cea mai grea parte? Negarea; negarea ideei obsesive "daca m-ar fi iubit, s-ar fi intors" .

tin minte tot ce-ai zis.

Oricat as nega, incepe sa doara din nou. Sa fiu doar un obiect e mai dureros decat sa fiu o simpla straina. Nu inteleg cum imi tot iesi in cale din ce in ce mai des, de parca ai incerca sa-mi spui "sunt aici, stii ca nu m-ai uitat cu adevarat. in caz ca ai trecut mai departe, intoarce-te inapoi, chiar daca o sa te mint" . Minti, te folosesti de tot ce ai, si probabil acum eu sunt prada cea mai usoara. Cum sa lupt impotriva a ceea ce iubesc? De la o vreme mi-am pierdut puterea. Recunosc, mi-e dor, si chiar daca totul e trist, ma uit la tine, si ma vad pe mine intreaga. Probabil ca asta inca ma tine aproape de tine, dar asta ne si desparte. 

Fii fericit cu ea, pleaca, invata din greselile celor din jur, traieste cum ti-ai dori sa traiesti, te-am eliberat demult..