Sunt prea multe, prea multe de spus, de facut, de asteptat, de indurat. M-ai lasat in ploaia de afara, dar stii si tu cum e.. cel care te-a uitat o sa te implore sa-i calci pragul inapoi, sa iti ofere mirosul aromat de cafea si cuvinte dulci. Habar n-am cand o sa fie asta; maine, poimaine, peste o luna, sau doua, sau 1 an, sau poate cand vom avea parul carunt si ne vom plimba pe aleea pe care ne-am indragostit.. sau poate niciodata.
Cateodata trebuie sa lasi si de la tine. Cateodata poate doar trebuie sa iti lasi durerea sa danseze in pieptul tau, sa o lasi sa se aseze si sa o accepti. Accept faptul ca nu te vad cu saptamanile, si numai zece minute cu tine ma fac sa zambesc, dar ma pierd singura in toate prostiile cand nu am suportul tau.
Mi-e atat de dor de tine, incat imi calc pe inima si te sun; si tot ce aud e ocupat la capatul firului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu