miercuri, 21 noiembrie 2012
opreste-te o secunda.
Vremea se raceste; la fel si eu. Dar tu esti acel ceva ce ma incalzeste in interior. Poate nu mai am atat de multe sa iti spun, dar stiu ca ne-a fost bine.. si am inteles prea tarziu dragostea, abia dupa ce ai plecat. E totul despre ideea obsesiva a ce am gresit, ce a lipsit, ce n-a mers intre noi. Si totusi ne aruncam priviri unul in spatele celuilalt, stam unul langa altul si ne privim lung, si chiar daca nu vorbim, tacerea spune mai multe decat ne-am putea noi zice.. Cel mai rau este sa vezi ca tot ce ai iubit s-a transformat intr-un gol imens; ca tot ce ai iubit si ai strans la piept iti este atat de strain; ca tot ce ai iubit a ars; ca tot ce ai iubit s-a transformat doar intr-un trandafir ofilit, fragil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu