Am tot plecat ca sa ma intorc, m-am plimbat printre atatea inimi, nu am mai cautat nici macar fericire in toata lumea asta, dar cumva tot imi doresc sa ma aflu pe aleea spre sufletul tau. Simt ca nu apartin acestui loc, ci doar inimii tale. Am dus fiecare plan la bun sfarsit. Deci pot afirma ca sunt ipocrita daca cer atunci cand nu mi se mai poate darui? Imi complic zilele existentei fara rost. Cand ne nastem nu ne doare, plangem de bucurie pentru ca ne eliberam si lumina noii lumi ne invadeaza retina. Insa cand in viata murim, ne doare, sangeram, suferim. Oare de cate ori trebuie sa murim ca sa renastem, sa ne eliberam?
De cate ori sa te mai doresc ca sa nu te mai vreau?
De cate ori sa imi amintesc de tine ca sa te uit?
De cate ori sa plec ca sa ma intorc?
De cate ori sa te astept si tu sa nu mai vii?
De cate ori in viata sa mai mor ca sa revin in randul celor fericiti?
"Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine
este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine
sunt si mare, sunt si mic."
