vreau soarta un pumnal, sa taie la plural

De cand ne cunoastem, sau de fapt de cand nu ne cunoastem, mi-am plecat capul si buzele au conturat un mut "renunt" . Ma priveam in oglinda, priveam niste ochi negri, un par ciufulit, negru, lung si niste buze uscate, usor intredeschise; ma priveam indelung, incercand sa ma conving ca nu tu esti cel langa care pot sta, acel "al meu" , acela langa care eram frumoasa chiar si in cele mai innorate dimineti, acea completare a mea. Mi-a luat mult sa inteleg ca noi doi nu suntem decat doua suflete pierdute, o pura intamplare care ne-a condus sa ne scriem mesaje scurte despre viziunea noastra a lumii in fata ferestrei pe care obisnuiam sa visam si sa ne pierdem deobicei ideile. Eu te intelegeam de fiecare data, pentru ca nu erai diferit. Eram la fel de desfigurati, de obositi de viata, cu aceeasi gaura in stanga pieptului. Eram ca doi caini care isi lingeau reciproc ranile. Iar incetul cu incetul, cu fiecare seara in care iti sorbeam fiecare cuvant, fara sa iti dai seama, ma videcai. Ma vindecam. Am incercat si eu la randul meu sa iti cicatrizez toata durerea, dar am fost prea naiva sa cred asta cu adevarat, si am esuat. Amandoi am esuat; pentru ca in stanga pieptului meu s-a produs din nou acea spartura, dar mult mai adanca - a fost creatia ta, opera ta. Insa am continuat sa iti ascult atenta cuvintele, si am descoperit ca tu inca erai la fel de pierdut, si ca nu eu eram cea menita sa te gasesc si sa te aduc inapoi pe drum. In ciuda ironie a sortii, m-am intors la tine, pietrificata si focusata pe realitate. Intr-un mod inexplicabil, ma simteam legata de tine, si oricat ai nega, poate nu a fost iubire, dar a fost o conexiune pe care nu o pot descrie, o energie intre noi. Pentru prima data dupa mult timp, ceva in pieptul meu se smucea, pentru ca amandoi eram ca la inceput: la fel de innecati, murdari si lasi. De data asta eram constienta ca nu eram meniti si ca nu aveam nici o sansa, ca tu inca erai pierdut, chiar daca eu ma regasisem intreaga in fata ta.

I was worth the fight

Chiar daca unii spun ca sunt o lasa pentru ca pur si simplu stau si privesc cum el merge mai departe, cum trece cei mai inalti munti si innoata cele mai mari oceane, si nu fac nimic decat sa il astept sa se intoarca, fiecare dintre noi are o latura a sa pe care nimeni nu o cunoaste. Ei bine, am hotarat sa intredeschid usa acelei parti vitale din mine: 

*numai eu si cu el ne putem aminti acea seara in care i-am spus ca il vreau mai mult decat orice, ca stiu sigur ca el este singurul care m-a salvat in toate felurile posibile in care pot fi salvata, ca asa cum imi spunea si el in fiecare seara "chiar cred ca suntem facuti unul pentru altul, sa ne intalnim intr-una dintre cele mai ciudate feluri si sa ajungem impreuna la ceea ce avem astazi", asta credeam si eu; m-a tras langa el, eu ma uitam la ochii lui mari si caprui si incepusem sa rad cu pofta de vreo gluma proasta pe care o spusese, el privindu-ma si dorindu-si. Atunci am avut parte de cel mai dureros sarut; acel sarut pe care stiam amandoi cat de mult ni-l doream, dar care prevestea sfarsitul si inevitabil ne-am ingropat toate sentimentele in el si in acel minut al bunului ramas. El sustinea cu putere ca se terminase, si ca sunt doar o prietena, si ca trebuie sa ma impac cu asta, dar nu am acceptat niciodata aceasta idee. De aceea m-am infuriat, si am fugit, l-am lasat acolo, singur, la masa la care inainte sorbeam cafeaua dinaintea confesiunilor.* 

Asa ca cine indrazneste sa mai spuna ca sunt lasa si ca stau numai cu mainile in san, aflati astazi ca mi-am distrus propriile ziduri si i-am deschis larg usa sa intre in viata mea din nou. 

Regret ca nu a fost vina niciunuia dintre noi, ca oamenii din jurul nostru au intervenit intre noi si au reusit sa calce in picioare tot ce aveam, inclusiv pe noi. Dar stiu sigur ca daca vreodata, vom mai avea o sansa, a doua oara vom fi mai puternici decat oricand. Daca nu as fi fost mintita cu toate vorbele lor rele si goale, vreau sa stii ca m-as fi intors la tine in ciuda fiecarei furtuni prin care ar fi trebuit sa trec. Ei nu ma vroiau langa tine, sau pe tine langa mine.

Iti sunt datoare; datoare pentru ca m-ai salvat dupa ani de suferinta, 

cand as fi jurat ca nimeni nu va mai reusi sa miste vreun sentiment in mine.