regrete

Acasa?.. Nu mai am nimic; nici acoperis, nici pereti, usi, sau ferestre. Nici macar pe cineva in casa asta daramata. Putrezeste, totul devine din ce in ce mai ranced si printr-un pocnet din degete, casa mea cea frumoasa a disparut. Sunt pierduta, si nimeni nu ma gaseste, ci toata lumea ma acuza. Ma acuza de lucruri infecte pe care nu le-am savarsit in nici o viata. Nu mai vad nimic, lacrimile-mi ard ochii din ce in ce mai tare; nu mai simt nimic, sange deja a curs; nu mai pot sa vorbesc, plansetul mi-a stins vocea. Iar telefonul nu mai suna. Am ajuns in alt punct decisiv, singura. Sincer, si la cel mai serios mod, sper ca nu am pierdut razboiul.