Daca inchizi ochii numai cateva secunde, dragul meu, ma vei putea vedea. Si daca te vei stradui putin, ma vei putea auzi cum iti rostesc aceste cuvinte. Sau poate pentru o secunda, chiar ma vei resimti. Realizez cat si cum a trecut timpul peste noi, si ma intreb daca mai poti vedea prin ambalajul meu frumos copila care a crescut si s-a maturizat, a luat viata in piept si a devenit... femeie. Ti-am scris atatea scrisori care nu au ajuns niciodata la tine pentru ca nu am avut un timbru sau o inima sa lipesc pe spatele lor ca sa ti le trimit. Si chiar si fara inima, ceva inca pompeaza liniste in venele mele la fiecare cuvant, rece sau cald, pe care mi-l adresezi din cand in cand. Ceva pompeaza in mine acceptare, atata vreme cat esti fericit. Acest ceva potoleste furtunile din mine, linisteste apele si opreste zbuciumul nebun din tot rationamentul meu omenesc, si incalzeste stanga pieptului. In ciuda nesentimentului pe care ar trebui sa ti-l port, sorb din cafea si habar n-am de ce incerc sa imi elucidez misterul, ca sa il pot descifra si pe al tau. Caci pana nu ma voi cunoaste si impaca cu mine, spune-mi tu cu ce drept sa indraznesc sa visez la tine?
lumesc, nelumesc
Uite, semne se-arată în lume
bune, nebune
Şi tu, ce mai faci, dragostea mea?
Umbra ta, spune-mi-o, căruis-o dărui, s-o nărui?..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu