incomplete.

Am incercat sa merg mai departe ca si cand nu te-as fi intalnit vreodata, dar sunt niste voci, niste imagini care imi amintesc de noi. Ma trezesc de multe ori in toiul noptii cu ochii in tavan, realizand ca in urma cu cateva secunde tocmai te-am visat. Iar incetul cu incetul dorul ma oboseste incat ma omoara in interior, dar imi da putere sa lupt cu exteriorul. In cele din urma i-am invins pe cei care mi-au pus pistolul la tampla, mi-am depasit limitele, dar tu ai ramas motivul pentru care deschid ochii dimineata. Este o aberatie faptul ca persoana care reprezinta propria fericire este totodata si suferinta, ca poti iubi si uri, amandoua in acelasi timp. M-am pierdut, ma uit dezorientata in toate directiile, vreau sa gasesc un remediu pentru tot ce simt, pentru toata otrava asta care se plimba in jurul inimii , incerc sa gasesc o cale... dar una e mai proasta ca cealalta.
Afara se intuneca, felinarele se aprind. Iar in colt.. aceeasi masa, acelasi geam, acelasi pahar de vin; acelasi om.