The only remedy I know is I gotta let you go

      La un moment dat, dupa multa speranta si lovituri incasate, incepi sa-ti pierzi increderea; toata increderea in toti, in toate, chiar si in tine; incerci sa inlocuiesti frumosul cu ura, dar asta e cea mai mare greseala. Ura nu imbunatateste situatia, ci o amplifica, o mareste, si oricum ar fi, fie ca urasti sau ca iubesti, in ambele situatii tot acolo iti e gandul.

"El: dami o a doua sansa, lasa-ma sati arat ca imi pare rau, m-am schimbat! lasa-ma doar sa-ti dovedesc asta!"
     Aceste cuvinte te darama, pur si simplu; incerci sa nu le dai crezare, sa le alungi din cap si sa te mentii pe linia de plutire. Dar apoi imediat un tremur iti cuprinde corpul si inima te intreaba "daca ar trebui? daca i-ai mai acorda o ultima sansa? .. ultima. asa o sa stii de acum cine este cu adevarat" . Iar apoi incepe lupta dintre inima si creier, cand creierul lupta sa uite si cand inima te face sa-ti amintesti si sa simti tot ce a fost; ii mai acorzi o ULTIMA SANSA. Incerci sa faci totul mai bine, sa corectezi greselile facute in trecut, dar apoi se intampla! Din nou! El iarasi iti fura increderea cu una din prostiile pe care le face, si tot ce auzi este "mai dai o sansa, o ultima sansa ... doar una, el nu e asa"
   
     Gresit!
     
    ULTIMA = cea din urma; care se afla la sfarsit; care se afla in coada; dupa care nu mai urmeaza nimic .