To be or not to be ?

        Dupa aceasta noapte de lacrimi, au venit si zorii, care mi-au amortit durerea si care mi-au orbit ochii cu o noua zi. Dar bataile accelerate ale inimii inca nu s-au potolit. inca doare, sa stii ..
        Doare sa sper ca tu te mai gandesti la mine cand toate stelele iti striga numele; doare sa stiu ca tu ma privesti asa: o ultima fata distrusa de viata care nici macar nu ar putea sa se uite la tine; doare sa stiu ca tu ai rade o viata de mine; doare sa stiu ca nu iti pasa; doare sa-mi omor timpul cu melodii care ne descriu pe amandoi. Toate astea dor si si-au lasat o amprenta asupra mea, si daca e sa se termine, o sa las totul sa se termine...dar nu asa.
 

         Tot ce mi-am dorit a fost sa te vad fericit, chiar daca nu cu mine; mi-am dorit sa ai tot ceea ce-ti doresti si toata fericirea pe care o vrei.  Dar acum vad ca nu asta imi doresc defapt; ce as vrea ar fi sa realizezi putin ce e in jurul tau, cine e in jurul tau; ce mi-as dori ar fi sa-ti amintesti, sa mai vizitezi si trecutul si sa nu te mai arunci atat in prezent, doar ca aici, in trecut, ma vei gasi pe mine, pe aceeasi banca pe care obisnuiam sa stam doar noi doi...eu asteptandu-te acolo asa cum faceam deobicei...si cum inca o fac.
         M-am aruncat in toate jocurile tale, ti-am crezut fiecare cuvant; dar fiecare pas pe care il fac ca sa ma apropii ma indeparteaza pur si simplu. Iar ignoranta si indiferenta  ta arunca cu pietre in mine numai atunci cand eu sunt slaba, adica acum. Uneori oamenii imi vad lacrimile, sau imi vad tristetea si ma intreaba daca sunt ok, iar eu trebuie sa mint si sa gasesc un motiv cat de cat bun, pentru ca nu pot sa le spun ce simt pentru tine, nu ar intelege, nimeni nu ar intelege; pentru ca tu ai fost o persoana care a devenit o amintire iar acum este o obsesie.
        Dar rana nu se vindeca cu lama rece a unui cutit.
        Pot sa fiu puternica, pot sa rezist, pot sa raman in picioare, asta atata vreme cat nu e vorba de tine, pentru ca in fata ta nu rezist: in fata ta ma inmoi, respir greu, ma ia ameteala fara nici un motiv iar inima imi bate atat de repede incat ma mir ca inca nu s-a rupt in doua. Nu ma pot controla in fata ta.
       Mi-am spus de atatea ori ca totul s-a terminat, ca am lasat totul in spatele meu, ca toate amintirile sunt prafuite, dar apoi rasuflu de usurare ca "te-am uitat" , iar praful se duce si rana incepe din nou sa usture.
     Se spune ca a trai singur e mult mai usor, dar asta a fost pana sa te cunosc pe tine.
     E greu sa-ti exorcizezi mintea de amintirile cu tine, si sa inchizi ochii atunci cand ele te bantuie; mi-e greu sa te parasesc, sa te uit, dragul meu demon.