Cateva raze fragile de soare intra timide prin draperie, incercand sa ma incalzeasca. Nu are rost, nu am nevoie de ajutor, nu concept ideea ca nu ma voi descurca singura cu tot razboiul pe care il voi duce. As pleca de aici, i-as lasa pe ei sa se lupte ca chiorii si mi-as baga picioarele si ti-as spune “La revedere, prostule! Descurca-te!” , doar ca nu pot face asta, constiinta ma bate pe umar si ma intreaba ce s-a intamplat cu sentimentele mele pentru tine. Sunt tot aici, stai linistit; le port in fiecare zi in spate, impreuna cu regretele si amintirile alea nenorocite care nu ma ajuta deloc sa te uit.
De fiecare data cand ies din casa, ocolesc locul in care ne-am cunoscut si in care m-ai sarutat prima data; il evit, de parca mi-ar fi frica sa te vad acolo asteptandu-ma – tu, cel care erai inainte sa pleci. Nu pot decat sa ma uit cu coada ochiului la acel colt de bloc si sa iti vad umbra, si trec mai departe ca si cum nu-mi pasa, dar pot simti cum mi se incordeaza fiecare muschi si cum pentru o fractiune de secunda mi se incetoseaza privirea. Ma simt oribil cand realizez ca prorpiul dusman sunt pur si simplu eu; ma simt groaznic cand imi dau seama ca asta este ceea ce mi-ai facut tu. Imi doresc si visez prea mult .
Mi-ai spus ca ma iubesti, dar acum imi arati cat de putin..As spune cat sunt de trista, as spune ca nu sunt, doar scriu: azi e o zi, maine habar n-am ce-o sa fie, da azi e doar azi. Ma gandesc la tot ce a fost intre noi si nu inteleg de ce, ma uit la cine sunt si nu-mi vine sa cred si mai departe vad doar cum as vrea sa fiu. Cum sa te am daca in jurul meu e doar lumina iar eu sunt intunericul? Traiesc in acest decor sumbru si imi urmez incet drumul meu, asteptand ceea ce niciodata nu va mai veni. ..
Daca vrei sa ma iubesti din nou, cauta-ma, dar nu stiu daca o sa ma mai gasesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu