Vin si plec, scriu in graba; te vad, ma vezi - ne privim. Vii spre mine, inima se sparge in adancul meu. Imi zambesti, iti zambesc.. cele cinci minute sunt doar ale noastre. Ma analizezi, observi schimbari, o vezi pe vechea fetita din mine care se ascunde in spatele unei priviri patrunzatoare. Nu vreau sa plec; lumea e in jurul nostru, dar parca s-a evaporat si am ramas noi. Era aproape.. nu, nu era perfect. Nici tu nu esti perfect, de la o vreme esti groaznic si ametitor in acelasi timp. Iti spun incet ca trebuie sa plec, imi zambesti si imi faci cu mana. Iti spun "pa, ne mai vedem" chiar daca nu cred asta. Te privesc in urma, si incerc sa ma abtin ...
Cobor scarile in graba, e tarziu. Totul e foarte aglomerat, nici nu am loc sa merg prin atata lume. Si in capatul scarilor te vad pe tine.. vii spre mine, inima bate turbata din nou; imi zambesti.. povestea se repeta...
Si ceea ce doare e ca uneori povestea continua doar cu unul dintre noi; uneori joci un teatru infect in fata mea, ceea ce ma dezgusta, dar care ma framanta totodata. Ce cauti? De ce vii la mine cand nu ma vrei prin preajma? Ce mai vrei?..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu