Imi mai pasa, dar acum trebuie sa ma gandesc la mine, fara tine.
Parcurg toata aleea, unde ne pierdeam impreuna vremea, si in cele din urma imi iau inima in dinti si ma asez pe banca noastra. Ma uit in jur; timpul a schimbat totul, inclusiv decorul unui loc ce a devenit sacru pentru mine. Aprind o tigara... :
"ce ti-e si cu viata asta, nu? Pleci, vii, iubesti, te rogi, urasti, speri, plangi, razi, ierti. Nimeni nu cunoaste pe nimeni. Si de cele mai multe ori cand realizezi ce ai avut , e prea tarziu.
S-a dus si vara asta. Si sincer, habar n-am ce mai simt; te vreau, te urasc, sper la tine, plang, visez, te iubesc. .. Stii ce-mi lipsesc de fapt? Acele dupa-amiezi in care stateam impreuna, ca doi prieteni, ca frati, ca iubiti. Da, stiu ca te-am facut sa crezi ca esti un "oricare altul" , dar ai fost si esti totul. Pfff, ce ironie, nu? Si.."
Dar picuri de ploaie incep sa cada, si imi intrerup sirul gandurilor; sting tigara, o arunc intr-un colt. Ma ridic, imi pun mainile adanc in hanorac, si ma intorc. Privesc acest loc atat de banal, si atat de special totodata. Inchid ochii si aud primul "te iubesc" si simt imbratisarea ta. La ce bun? Sunt doar amintiri. Si cica acum e timpul meu; ridic ochii spre cer, o alta ploaie de vara.
"nu neg, inca mi-e dor de tine.."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu