Anii trec, dar tu ramai in inima. Daca ma vei chema intr-o zi sa pot sa-ti amintesc, crede-ma ca sunt in stare sa iti povesc din nou totul pas cu pas, atat de detaliat, incat poate vei mai simti putina caldura in jurul inimii; "odata in viata" nu inseamna si o a doua oara, asta doare cel mai tare. Nu te-am chemat niciodata sa vezi in ce hal m-ai lasat in urma, cum am cazut la pamant, cum ti-am simtit lipsa, cat am sperat si asteptat. Dar la fel de drept este ca ti-am aratat indiferenta datortia orgoliului cand tu de fapt ai fost totul. Si totusi, nu ai simtit asta, nici macar dupa doi ani intregi si lungi. Am incercat sa-ti fiu iubita, sora, mama, erou, fiica, prietena, dar mereu am pierdut. Nu sunt genul care se da batuta, dar incercand sa lupt m-am ranit si mai tare, si tu mergi spre nicaieri orbeste. Eu? Habar n-am incotro s-o mai iau, caci in orice punct as ajunge totul o ia razna la un moment dat. Si orice nod as face, tot se leaga de tine...
Deocamdata 2 ani.. si inca mai sper sa fii langa mine, iar peste un an sa fii al meu din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu