Sunt momente in care ma pierd, si te uit, si devin o flacara vie. Incep sa deschid din nou usa, si sa primesc pe toata lumea inauntru; dar cand ei te inchid afara, efectiv ingheata fiecare farama din tine si te transformi intr-o bomba cu ceas, intrebandu-te cat o sa mai rezisti. Ti-am intins o mana, si tu ai dat-o la o parte; am strans-o pe a ta, si te-ai smucit. Durerea e amortita, deocamdata. Am luat-o de la capat, cu greu, dar asta este razboiul meu cu lumea, si o sa-l sfarsesc odata si odata. Sunt dezamagita, dezorientata, focusata pe ideea "nu o sa-mi mai pese de-acum" si pe ce-am lasat in urma.
Nu te teme, dar stai departe. E inspre binele nostru.
Eu stau culcata-n patul tau, de ochii altora ferita;
ma strangi in brate, sunt trofeu. Nu-ti pasa de nimic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu