Aceeasi poveste incepe sa se repete din nou zi de zi, si refuz sa afirm asta. Esti tacut, ingandurat, parca si trist. Toti te-au lasat deoparte, pana si "ea" . Te simti singur. As vrea sa ma vezi pe mine, sa ma strigi, sa imi povestesti tot ce te apasa, sa bem impreuna acea cafea amara, sa iti iau toata durerea; sa fiu alaturi de tine; fiindca asa e cand iubesti: nu numai ca accepti sacrificii, dar accepti sa fii unicul sacrificiu. Dar nu ma vezi, nu mai poti, m-ai uitat. Ramai singur, stau singura. Te astept, nu vii. Trebuie sa plec, dar maine ma intorc. Vino si tu..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu