Niciodata nu ti-am spus ce ar fi trebuit
sa-ti spun; habar n-am cum e sa simti acel “nu-mi mai pasa” , care a patruns in
tine. E frumos cand iti gasesti fericirea, nu? E ok cand pleci de langa cineva
si gata, uiti totul, nu-i asa? E al nabii de usor. Dar … ai habar cum e sa fii
cel abandonat fara nici un avertisment, fara pic de speranta?
Nu, noi nu am fost salvati; iubirea
noastra nu a fost salvata. Ar fi trebuit sa luptam amandoi sa tinem flacara
aprinsa prin acea ploaie, dar ai plecat, iar eu … eu am pierdut. Nu am fost
destul de puternica sa rezist, sa infrang toate obstacolele, si am aruncat
cenusa a tot ce a fost.
Daca e sa plec de langa tine si toate
amintirile noastre, atunci te rog, spune-mi, unde este destinatia “amplecatmaidepartesiteamuitat”
?
"Vreau să ştiu ce te apasă.
Spune-mi tot, ori nu-ţi mai pasă?
Ce-a mai ramas mă-ntreb in scuze
Ce gând iţi tremură pe buze?
Scăparea-i noaptea-n nepăsare,
Am scris o albă inchisoare.
Am dat de frig nebun sub piele,
Am dat de fum ascuns sub gene.
Oare nu-ţi mai pasă?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu