marți, 22 mai 2012

Tot ce ingheata se si topeste

     Am plecat mai departe, dar parca ma invart in cerc si tot ajung la locul nostru. Mereu voi purta numele tau in ochii mei si orgoliul pe buze, mereu imi voi aminti totul. Azi, dupa mult timp, am plans cu lacrimi calde si sincere de dor; nu-mi vine sa cred cum gandul la tine ma poate manipula atat de usor. Astept ca dulceata si caldura primaverii sa topeasca aceste ziduri din jurul meu si masca asta perfecta, dar nimic nu mai are efect asupra mea, decat cuvintele tale. Simt ca m-ai uitat de tot, dar tot sper ca esti bine acolo unde esti acum. Tot ce mi-a ramas de facut este sa pun poza noastra sub perna, sa ma asez langa pat cu ultima scrisoare, si sa astept; sa astept sfarsitul, sa astept continuarea sau sa astept imposibilul.
     Fii fericit, dar asterne-mi macar un zambet sincer pentru ultima data.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu