Privesc in gol pe fereastra, in timp ce
maneca stanga a bluzei imi cade incet pe umar. Iarasi incep sa aberez niste porcarii
legate de tine, de noi; iarasi incep sa imi pun intrebari si sa le gasesc cate
un raspuns. Iarasi port o lupta cu mine, cu constiinta si cu adevarul invelit
cu o patura groasa de mister. Am mers mai departe de o gramada de ori, dar
gandul tot la tine este. Cand incerc sa ma linistesc, sa imi adun gandurile si
sa respir usor, tu esti primul lucru care imi vine in minte. Cum sa ajung in
acel punct in care sunt pregatita sa plec fara sa ma uit in spate, cand te vad
peste tot in jurul meu? Chiar si atunci cand ma uit in jurul camerei mele,
totul imi aminteste de tine; iar acel sertar… acel sertar blestemat unde tin
poza ta si lantisorul de la tine, pur si simplu ma bantuie; de fiecare data
cand il deschid parca astept sa vad o scrisoare de la tine, doar sa stiu ca
esti bine, macar sa stiu ca ti-ai amintit de mine in tot timpul asta. Dar da,
stiu ca ai mers mai departe si nici nu-ti mai pasa de mine, tocmai asta ma mai
darama uneori. Si da, stiu ca daca tu ai mers mai departe, asta ar trebui sa
fac si eu, dar nu pot. Poate e prea tarziu sa te mai uit..
"Vorbeste-ncet,priveste-ma intruna...
De chipul tau viata mea e plina:
Pot fi minuni,ca tine nu-i niciuna."
De chipul tau viata mea e plina:
Pot fi minuni,ca tine nu-i niciuna."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu