funny how the heart can be deceiving more than just a couple times

Mi-am schimbat asternutul, parfumul, rujul, nu imi mai indulcesc cafeaua, nu am mai calcat in parcul sau in pub-ul nostru - am incercat sa schimb decorul ca noua eu sa se simta mai comoda. Sau mai degraba vechea eu; eu, cea de dinainte sa fiu a ta. Am iesit cu alti barbati, le-am acceptat florile si cadourile, pranzurile si cafelele, insa tot ce fac e sa ii privesc ca pe niste soldatei de plumb pe care i-as putea muta dupa placul meu. Nu ma mai misca nici un gest sau efort pe care il savarsesc ca sa ma impresioneze, nici o floare sau o privire insetata de-a lor. Din contra, intr-o oarecare masura ma amuza, si sincer, imi place. Ma distrez copios pe seama lor, ducandu-mi mana instinctiv la partea din tine ce inca o port la gat. Le dau sperante pe care le devoreaza intr-o clipa, apoi dispar brusc din peisaj, stand in umbra si urmarindu-i cum ma cauta disperati, cum o iau razna pentru ca nu primesc nici un raspuns la mesajele lor lungi, incarcate cu lapte si miere. Habar n-au ei ce e in inima mea. Ajung acasa, invart cheia in usa, aprind lumina si inca nu am nici o remuscare pentru ce le cauzez acestor oameni nevinovati sau cum ma hranesc din ei si tot ce ii provoc sa simta. Insa noaptea, cand pun capul pe perna, gandul tot la el si la ceea ce mai putea fi ramane, intrebandu-ma oare cum se vindeca de tot atat de repede si ce mai face. Da, el... el este simbolul iubirii, icoana inimii mele. Datorita lui ma joc cu ceilalti; datorita lui stau treaza acum si scriu. Dar nu ma plang. Ma distrez, ma simt ok, fac tot ce vreau si ce imi place. Sunt bine, dar nu sunt fericita.

"Toată lumea pare-n ochii mei deşert,

Eu nu mai râd, nu mai plâng, nu mai cred, nu mai iert.

Nu mai poate absolut nimic să îmi aline truda,

Nu sunt fericit chiar de mă-ngrop în aur ca Iuda. "