M-am straduit atat, am plans si am tipat atata timp, am tinut in mine si am suportat toata presiunea incat acum e vremea sa ma eliberez. M-am trezit in lumea mea, iar tu in lumea ta; acum suntem separati. Ne-am gasit unul pe altul in doua vieti diferite ce odata s-au intersectat printr-o magie tragica. Amandoi am pierdut tot, orice urma care sa ne duca inapoi la trecut, iar eu mi-am luat armele si am plecat. Cum sa te mai cred? Cum sa te mai privesc cu aceiasi ochi de copil indragostit? … nu vezi ca totul se spulbera in fata ta? Pff, acum nu ai nevoie de vechea ta prietena, dar candva iti va parea rau ca nu-ti mai zambesc. Tuturor ne vine randul, iar acum este vremea mea sa zbor din aceasta celula in care am fost inchisa de trecut. Si chiar daca ma gandesc la tine, nu mai e ce a fost; imi amintesc nesimtirea ta, prostia si usurinta prefacatoriei tale si teatrului tau mizerabil ce mi-a lasat in cele din urma un gust amar. Am suportat toate astea ani, te-am iertat de zeci de ori fara nici o constrangere, insa acum mi-a ajus cutitul la os si e randul meu sa plec de aici, asa cum tu ai abandonat totul cu ochii inchisi.
Iar in momentul de fata? M-ai pierdut de tot, asta s-a intamplat; m-ai pierdut.
Poate tu ai scris aceasta drama ce m-a secat cu totul, dar acum e timpul ca eu sa pun punctul;
tu ti-ai batut joc de aceasta poveste, dar eu o sa am grija de sfarsit;
sfarsitul in care eu voi iesi cu capul sus, cu o noua lectie invatata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu