Stiu ca sper la ceva ce a trecut demult. Incerc sa-mi continui planurile pe care le fac zi de zi, dar inima si constiinta ma opresc de fiecare data cand sunt aproapre de uitare. E clar ca tu nu o sa ma ajuti, acum e randul ei sa fie iubita de tine… si totusi, imi permiti sa te intreb daca si pe mine m-ai iubut asa cum sustii ca o vrei pe ea?! Pff, oricum nici nu-ti amintesti ce am trait impreuna, iti amintesti de mine ca o pierdere de timp, ca o prostie; dar eu mi te amintesc ca perfectul, Raiul, cerul si tot ce ma inconjoara; ai fost lumea mea, si cred ca mai esti cel putin o parte din ea.. Totul s-a terminat, sau poate cortina de abia acum e ridicata.
EA; nici macar nu ma pot compara. Ea are tot ce nu am eu; cel putin te are pe tine. Cand am vazut cat de apropiat erati, mi-am inchis ochii socata si confuza, uimita de ce vedeam; pe moment nu m-a durut, dar totusi am simtit ceva, ca un fel de durere, dar amortita. Iar apoi, BANG! Intunericul m-a lovit din plin, iar glontele ce l-ai aruncat in mine mi-a nimerit inima ce batea repede bucuroasa ca te-a vazut. Care glonte spinos si otravit? Ea. Si tot ce am realizat a fost ca tu m-ai inlocuit; am vazut asta. De atunci lacrimi curg in fiecare seara printre amintirile noastre acoperite de batranetea timpului . Si acum ce-o sa se intample cu noi? Ne-am uitat? Deja suntem straini?...
Din cauza timpului asta stupid si mandriei tale proaste, am ajuns sa nu te mai cunosc; probabil de asta ea a reusit sa cunoasca “noul tu” , pentru ca a fost langa tine cand ai inceput sa te schimbi, iar acum esti o bestie. Ma ranesti, imi lovesti speranta, iar eu nu mai am cu ce arme sa lupt, incat am ajuns sa lupt cu mine insami. Inca simt cum doare, sa stii, inca doare la fel de tare acea imagine pe care acum o vad alb negru si care ma bantuie in orice parte ma uit, chiar si in oglinda.. Exact acum ma simt singura; exact acum cand o vad pe ea in locul meu, in lumea mea. Daca nu pot trai nici macar aici, atunci unde ar trebui sa fiu? In fericirea urmatoarei iubiri? Si unde e asta? La urmatorul colt de strada, la mii de kilometri departare? ..
Nu pot sa spun ca te mai iubesc, dar totusi simt ceva pentru tine; poate ai devenit o obsesie adanca, sau doar mi-e mie frica si rusine sa recunosc ca tu inca esti totul pentru mine. Viata mea de abia incepe, si ti-am spus ca o sa fiu o viata cu gandul la tine, deci probabil ca acum incepe tot calvarul, sau poate printr-un miracol, tot oceanul acesta de amintiri si sentimente se linisteste; nu mi-am imaginat niciodata ca voi fi nevoita sa ies din viata ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu