‎"Si au trait fericiti pana la adanci batraneti."

     Am trecut prin tot acest timp cu tine, sau mai bine zis cu gandul la tine. Si oare ce e timpul? Daca am putea sa-l vedem, sa-l simtim, sa fie palpabil? Daca am putea sa-i vedem si imperfectiunile? Sa il vedem sub forma unui abur, iesind din fuga lumii? Oare ar mai exista amintiri? … 

     Totul se intoarce din nou, iarasi se schimba ceva, dar nu stiu ce. Simt ca se schimba aici, in adancul meu, dar nu-mi pot da seama ce e. Parca totul se duce de naibii si parca imi e frica … oare imi e frica sa te uit? … Nu cred ca cel mai greu e sa nu te uiti in urma, ci sa abandonezi zilele noastre de aur, pe care le-am trait in razele soarelui adormit de august, amintindu-mi de trandafirul care acum e ofilit si aruncat. Uneori simt ca nimic nu s-a intamplat, ca parca totul a fost un vis, dar un vis real.

     Si totusi mi-e dor de tine, te-am iubit chiar daca nu te cunosteam prea bine. M-am indragostit in cateva zile, din doua cuvinte, dintr-o privire si un sarut fugar care mi-a sfarsit dragostea. Acum parca nu stiu mai mult decat numele tau si cateva lucruri care iti plac, dar in acelasi timp stiu totul despre tine. E ciudat cum timpul ma rapeste de pe scena vietii cand ma gandesc la tine. 
     Simt cum sangele imi curge prin vene, parca te cauta; simt cum inima imi bate prea repede, parca te roaga; simt.. simt lacrima, iti spune “te iubesc” . Totul e prea intens deodata si eu nu stiu ce inseamna toate astea. Parca totul te indeparteaza, inclusiv eu. Sa fie doar o presimtire ca ma vei impinge din nou jos? Sau teama?
    Toti prietenii mi-au spus sa renunt la tine, si timpul a trecut.Oare te-am uitat? Am  trecut peste acest pod? Nu cred. Nu-mi pasa ce-mi spun ei; ei nu stiu ca inca simt ceva pentru tine si ca cicatricile mele sunt numai ale tale. Sunt constienta ca nu mai trebuie sa fiu in preajma ta si ca nu ar trebui sa te mai caut, dar vreau sa te ajut, sa simti; sa ma simti langa tine. Dar…nu stiu, e prea multa ceata in jurul nostru, nu te vad. Cand un om nu accepta ajutorul, celalat nu are ce sa faca. Ar trebui sa-ti zic adio? …

      Si chiar daca imi sta mintea la tine. Ce!? Imi amintesc toate clipele cu placere, cu un zambet pe buze si o lacrima pe obraz, razand de copiii care eram atunci. Si ce daca mai curge cate o lacrima?! Lacrima este martora ca tot ce imi amintesc a fost real, ca am trait cu adevarat clipa. Si ce daca inima mea o ia in razna cand te vad!? Se bucura ca vede acea persoana care seamana cu amintirea. Si ce daca tremur cand esti langa mine?! … asta este atunci cand sufletul meu simte o veche parte din tine, pe care monstrul care esti nu o poate lua.

I'll be fine, just not today.