acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Sa traiesti prima dragoste este minunat, dar sa ai parte de ultima este de nedescris. Partea dureroasa este atunci cand eu am fost prima dragoste a ta, iar tu ai fost al meu ultimatum. Prima dragoste este dragostea care are leac, care se vindeca prin timp si alte iubiri; ai impresia ca totul se sfarseste odata cu ea, dar iubirea ia nastere din nou la momentul potrivit. In schimb, ultima dragoste este intr-adevar ultima. Este cea mai puternica si nu este niciodata definitivata, ci doar te obisnuiesti si traiesti in continuare cu ea. De abia acum am inteles de ce tu te-ai vindecat atat de repede iar eu am stagnat...
In ultimul timp m-am pierdut printre carti, partituri, versuri si sunetele corzii de chitara, care ma ajuta ca realista sa visez. Insa intotdeauna sa ai grija cat de departe visezi, caci intr-o clipa poti cadea dintre stele la pamant. Tocmai de aceea cred ca foaia si cerneala sunt singurele care ma asculta si ma inteleg, pentru ca nu am putut vorbi despre tine nimanui, nu am avut cui.
Nu neg, mi-e dor. As vrea sa te aud, dar nu sa te ascult cu reprosuri si cutite, asa cum poate iti mai doresti si tu din cand in cand. Nu te pot sterge efectiv, si nu te pot trata ca pe un strain sau un infect oricat m-ai renega. M-ai ranit, am fost ranita mai rau ca niciodata, iar dupa ce ai plecat "tipa cu botul rosu" a inceput sa imi curga prin propriile vene, distrugand si calcand in picioare idei, inimi si sperante. Atunci cred ca e timpul sa ma intorc in coltisorul meu si sa imi continui partitura, sa ma pierd in alt vis si sa o tin departe pe devastatoarea cu buzele rosii.

"Uita de tot, uita de tot,

Uita de lume, de sentimente, 

De suflete pereche, de soapte la ureche,

Fii rece, nu-l lasa pe el sa te-ntunece."