"nu stiu" - 2

Ma dezintegrasem, calcam printre bucatelele rupte din mine. Mi-am luat o cafea si mi-am aprins o tigara. Toti ma vedeau, nimeni nu observa. Poate era mai bine asa. De ce sa imi stie ei interiorul? El tocmai il aflase si l-a injunghiat.
Era vineri, ora 01.06, muzica ma asurzea. Simteam cum imi batea inima sa-mi sara din piept si cum ma sufoc. M-am dus la baie, m-am dat cu apa rece pe fata si ma uitam in oglinda. "Asta inseamna sa fii mort?" ma intrebam. Imi treceau prin fata ochilor momente cu el, film, inghetata, iarna, majorat, Icoanei, mall, chinezesc, Lipscani, cafea, ploaie, metrou..
"Ioana! IOANA, REVINO-TI!!"
Ma uitam in sus la cineva, nu puteam distinge cine e, privirea imi era incetosata.
"Ioana, esti bine? Hai, ridica-te.. usor.."
Doua maini puternice ma trasesera in sus, in timp ce auzisem o voce de baiat "Ia-o din dreapta!" .
"Hai sa stai jos, vino si mananca ceva" , "Vrei apa?" , "Da-te cu putina apa rece pe fata."
Nu ii ascultam. M-am uitat la Alexa, ea ma gasise in halul ala. Le face semn tuturor sa plece. Ma ia in brate, si incep sa tremur din nou. Totul in interiorul meu urla, insa din cauza plansului tot ce iesea din mine erau niste scancete.
"Nu mai pot" ii tot repetam. "Nu mai pot si ma doare. Nu mai pot. Nu il inteleg. Cum dracu' sa iti fie asa usor?"
"Liniste-te draguto, linisteste-te.." nu imi dadea drumul. Plangeam, si nu ma puteam opri.
Iesim, si Alexa imi ia o cafea, in timp ce o astept pe bordura, ghemuita. Cand stau ghemuita, parca durerea e mai usor de suportat, nu stiu de ce..
"Ai vorbit din nou cu el, nu?" ma intreaba cand imi da cafeaua.
"Da, acum cateva zile, si nu ma intreba nimic, te rog.. nu pot sa vorbesc despre asta.."
"Hei, nu e nevoie, stai calma.. doar ca episodul de azi ne-a cam speriat.. Nici macar nu stim de cand zaceai acolo. Te simti mai bine?"
"Nu. Nu simt nimic."
"Ma, Ioana.. nu te-ai gandit ca ai nevoie de o pauza?.. Nu te supara ca iti spun. De o luna sau chiar mai bine nu dormi, nu mananci, uita-te si la pantalonii de pe tine, iti sunt larguti pentru ca ai slabit.. iar cearcanele astea nu se fac singure.. renunta si tu odata in viata. Dragoste cu sila nu se face."
Ma uit la ea. "Eu nu renunt. El nu a renuntat niciodata la mine pana acum. E de datoria mea sa lupt pentru ce iubesc."
"Dar el? Crezi ca te mai iubeste?"
"Nu stie.." si in piept mi se pune un nod. Doamne, cat pot durea uneori cuvintele..
"Pff.. asta ti-a zis?.. Pai si tu ce astepti acum?"
"Sa se hotarasca. De fapt, cel mai mult astept sa ma accepte si sa se intoarca.."
"Si daca nu se intoarce? Te-ai gandit la asta?!"
"Da.. Eu tot o sa il astept."
Alexa se uita la mine.
"Nu stiu daca merita, sa fim seriosi, avand in vedere ca "nu stie".. dar eu stiu ca te-ai schimbat, pentru ca ma uit acum la tine si vad altceva, si nu e Zgripti de dinainte. Omul asta te-a facut mai, nu stiu.. umana, sa spun asa."
"Crezi tu, dar nu si el."
"Mai gandeste-te si la tine, nu numai la el."