"nu stiu" - 1

Era 2.32, era intuneric, iar eu nu imi gaseam efectiv locul. Ma invarteam in camera dintr-o parte in alta, voiam sa stiu. Habar n-aveam cum sa-l intreb, asa ca pur si simplu am facut-o. Am lasat telefonul deoparte, si asteptam raspunsul. *Beep beep* si iata ca venise. Imi era frica sa ma uit, eram toata amortita. Intr-un final l-am luat si am citit "Nu stiu. Nu ma intreba pentru ca nu stiu." . M-am asezat usor pe pat si atunci am simtit-o in spate: lama aia rece care tocmai ma strapunsese, o simteam acolo. M-am lasat pe spate, am inchis ochii si m-am ghemuit usor; simteam cum sangerez. Cum e posibil sa nu stii?! Eu am stiut din totdeauna ca te iubesc. "Nu stiu" era un raspuns evident..Ramasesem asa minute bune, lacrimi incepusera sa imi curga in nestire. Si uitasem cum e sa plangi.. tremuram din toate inchieieturile. Asteptam sa se opreasca totul, asteptam rasaritul, asteptam sa imi spuna ceva de bine..