Ai avut vreodata senzatia ca traiesti aceeasi zi din nou, din nou, si din nou? Cam aici ma aflu eu, dragul meu.. Totul a incetinit deodata, si simt fiecare sentiment cum mi se invarte in jurul inimii, si habar n-am de unde sa incep sa imi ordonez gandurile. Nu e neaparat vorba de faptul ca nu mai esti al meu, ci pur si simplu de obisnuita de a fi obsesia, dragostea, dorinta si suferinta mea; e greu sa scapi de obiceiurile vechi care te intruchipau zi si noapte. E adevarat ca prima dragoste nu se uita, dar pot sa iti spun si ca ura pe care o capeti pentru persoana iubita e nemarginita, e infioratoare, e un moment pe care nu il poti controla si in care spui orice gand iti rasare in fata ochilor.
Eu m-am lasat de tine, de noptile lungi si tigarile care imi linisteau lacrimile cand ma gandeam la tine, am incetat sa mai alerg pe strada doar ca sa aduc o alta "coincidenta" intre noi. M-am eliberat, am plecat departe de tine si toti cei care ati incercat sa ma distrugeti, cot la cot. Am aflat cum e sa iubesti a doua oara cu adevarat, insa nu am gasit sentimentul de a fi iubit inapoi pentru ceea ce esti si daruiesti, iar asta ma doboara in interior. Nu treci pur si simplu peste, nu e doar o ploaie de vara care trece, sentimentele sunt mereu cu noi, chiar daca se schimba. Nu mi-e dor de tine, mi-e dor de salvarea care credeam ca am descoperit-o.. de acel el care m-a luat de mana si mi-a arat lumea, si ce am pierdut doar asteptandu-te pe tine. Insa toata lumea pleaca, de asta m-am convins.. de asta am plecat si eu.
Vorbesc mult, ma pierd in detalii. Vroiam doar sa-ti spun ca nu mai sunt aici pentru tine.. ca s-a terminat, si chiar daca mi-e un dor nebun de vechea eu, am luat-o de la capat.
La revedere, prietene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu