Ce nu stim despre noi o sa ne spuna anii

Sa-ti aud vocea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat a fost cel mai frumos lucru pe care l-am trait in ultimele luni; sa stiu ca mi-ai zambit  si ai ras ma face sa ma simt mai bine, mai puternica, chiar daca inca suntem indepartati cu sufletele. De cateva zile, de cand te-am vazut ultima data, ma obsedeaza ultima privire pe care mi-ai aruncat-o in spate, privindu-mi pasii, indepartandu-ma, chiar daca ea era intre noi...
Nu indraznesc sa sper sau sa ma gandesc ca putem recupera vechea noastra prietenie.. caci se pare ca timpul si-a cam spus cuvantul asupra noastra; noi experiente, noi prieteni, noi sentimente - toate pe drumul fiecaruia.  Ti-am promis ca voi fi altfel, si nu renunt acum; nu acum cand mi-ai dat forta cu zambetul tau, si cu privirea aceea adanca si sclipitoare alaturi de stele, ca dovada ca nu am cazut din nou in genunchi in fata ta, iar tu nu mi-ai intors spatele.
O sa ma intorc, dar asta numai daca soarta e de acord; nu ma voi impotrivi din nou propriei realitati alimentate cu vise. Da, mi-e frica, nu neg; mi-e frica de inca un vant puternic care ma va dobori, dar acum am curaj pentru lupta.
Nu ma uita, acum ca ti-am adus aminte de mine.

Ce ne uneste, ne si desparte.