Uneori oamenii iubesc, alteori plang, se bucura, rad, se distreaza, se inchid in ei, se izoleaza, pleaca, se intorc… Oamenii nu sunt doar niste simple fiinte, nu sunt formati doar din carne si oase, ci din sentimente, din emotii. Toti esuam si toti cadem, toti luptam si in final ramanem cu speranta si impacarea.
Tu m-ai salvat de la banal, de la griul in care traiam, dar acum m-ai trimis in intuneric.
Mi-ai schimbat viata, modul de a trai, de a arata, de a simti, de a ma purta. Sper ca stii ca tu ai facut asta cu mine. Plecarea ta m-a invatat multe: cum sa ma protejez, cum e lumea, ce sunt visele si sa apreciez ce am. Iti vad umbra peste tot, si as vrea sa vezi si tu cat de mult inseamna amintirea ta pentru mine. Speranta a inceput sa nu ma mai incalzeasca, ci sa imi intunece chipul si sa imi aduca gheata in jur. Uneori ma intreb ce dracu a fost cu tine, cu mine, cu noi. De ce naiba am fost noi impreuna cand eram atat de diferiti?! Da da, stiu, opusii se atrag, dar cu noi nu e chiar asa. De ce ti-am placut si de ce te-am acceptat in viata mea? Nu pot sa ma opresc din speranta si dorinta…
Poate eu nu am insemnat mult pentru tine, dar tu ai fost totul. Acum habar n-am ce mai e din toate astea… Nu mai vreau sa stiu, dar totusi ceva ma atrage, ceva ma impinge spre tine. Ceva ma face sa nu te mai vreau, sa te scot din tot ce a insemnat “noi” dar cand esti pe cale sa iesi pe acea usa, altceva te trage inapoi in inima, asta pentru ca iubirea si amintirile nu se sterg niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu