Tot ce e in jurul meu se termina, se sfarseste, inclusiv eu. Simt cum fiecare particica din mine ma paraseste, si se duce spre tine, o persoana care acum e doar un abur imaginar care e mereu langa mine. Mi-e atat de greu sa iti scriu fiecare cuvant, pentru ca nu am curaj, mi-e frica. Iubirea ta ma sperie, sau ma rog, ce a mai ramas din ea… Inainte ma rugam sa fim macar prieteni, sa te stiu aproape de mine macar asa, si sa-ti savurez zambetul si ochii aceia care imi cutremurau lumea; acum e total diferit, parca prietenia asta ma raneste intr-un fel, ma face sa plang si sa sper la ceva mai mult, la ce a fost demult, cand o poveste a inceput sa fie scrisa. Dar cum am mai spus, nu regret ceva ce m-a facut fericita. Si printre toate aceste lacrimi reci in bataia viscolului de afara, am realizat ca sunt una dintre cele mai norocoase fete pentru faptul ca am putut sa simt ceea ce mi-ai daruit tu, pentru ca am avut ocazia sa te iubesc pe tine,si pentru ca si tu m-ai iubit pe mine inapoi, chiar daca negi asta de fata cu toti prietenii tai imbecili si ma ranesti cu asa zisul tau orgoliu. Dar acum unde ti-e orgoliul, cand vorbesti cu mine si ma intrebi daca nu ai vrea sa o luam de la capat, sa fim prieteni si sa stergem totul? Unde ti-e mandria cand vorbesti cu mine?
Poate atunci eram doar o copila si nu mi-am dat seama, dar am crescut si m-am maturizat purtand dragostea aceea in mine, simtind cum ma rascoleste in fiecare seara, cand pun capul pe perna, cu o lacrima in ochi si un zambet sters pe fata. Nu am ce sa-ti mai spun, decat ca am ajuns sa traiesc in vise, singurul loc in care te pot vedea si te pot tine de mana pe marginea unui lac inghetat, spunandu-mi ca nu am de ce sa ma sperii ca si te vei intoarce. Eu te astept si tu nu mai apari, iar inima ingheata in interiorul meu, sperand ca briza calda a lui august va veni sa-mi fie compania moarta a astepatarii, pana voi simti imbratisarea ta.
"-This isn't you!
-How do you know?
-I know you better than myself. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu