In sfarsit vad capatul tunelului prin care am fugit speriata atata amar de vreme; in sfarsit vad o raza de soare, sau poate un alt miraj, un alt test pe care trebuie sa-l trec. M-ai facut sa-mi fie frica pana si de fericire, te-ai indepartat, si acum incep sa-mi dau seama ca totul a pornit de la masca perfecta pe care am purtat-o in fata ta. Poate mai exista o ultima sansa, dar amandoi am ocolit-o pana in acest moment in care totul s-a evaporat in aerul torid al verii; nu mai doare asa tare, doar gandul nu te lasa liber. Mi-e dor, dar nu mai sper, am lasat armele jos, incerc sa las trecutul in spate, sa se astearna praful peste tot basmul cu sfarsit trist trait alaturi de tine. Am regretat pentru amandoi, iar acum cred ca e timpul de "adio" ; inca imi e frica sa imi iau ramas bun.
Cineva a trebuit sa fie ranit, dar o sa fiu bine, iti promit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu